Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 1 { Numele nu conteaza aici }

- Asta era si ideea! Un profesionist ar fi impuscat-o si pe fata. Stii doar cum e cu pofta de sange.

Fata. Ashley. Abia mi-am controlat oftatul care-mi aparuse pe buze. Spusele femeii ma asigurau ca ea nu-i moarta. Si asta era singurul lucru care-mi pasa. Acum puteam bine mersi sa mor.  Ba nu, n-o sa mori! am auzit din nou vocea aceea, aidoma celei a lui Ash.  Trebuie sa traiesti!  Mda, cam trebuia. In fond, daca tot eram viu, ar trebui sa scap de aici. Dar cum?

- Of, Laura, spuse barbatul. Ideile tale sunt intotdeauna pe cat de tampite pe atat de bune.

- Stiu, spuse ea triumfatoare. N-am fost pusa sefa de departament din greseala, dupa cum bine sti, Jer.

Laura. De ce imi era asa cunoscut numele asta ? Am incercat sa ma concentrez, sa-mi amintesc de unde-l stiam, dar n-am facut decat sa ma aleg cu o durere de cap. Se pare ca, pana la urma,  ma drogasera un pic. Rahat!

- Atunci, daca esti asa buna, de ce nu-l trezesti. Avem nevoie de el.

Hopa! Si acum ce ar trebui sa fac. Sa ma prefac ca nu-s treaz? Nu cred ca mi-ar iesi. Sunt varza la actorie. Sa ma trezesc? Si atunci cum mai strang eu informatii? Si, cea mai mare problema cu care ma confruntam era: Ce au de gand sa faca cu mine daca nu vor sa ma omoare?

 Nu conteaza, idiotule. Gandeste logic. Daca te trezesti, ai sansa sa scapi. Daca te prefaci ca dormi, o sa mori de sete sau foame si s-a zis cu incercarea ta de a scapa. Intr-un fel, vocea asta idioata avea dreptate. Trebuia sa-mi fac un plan. Si nu puteam face asta cand mintea imi lucra doar pe jumatate si mi se pompau droguri printr-un tub. 

- Ok... Si cum naiba sa fac asta? am auzit-o pe Laura zicand.

- Nu ma intereseaza, draguta, spuse Jer. Doar trezeste-l.

Unul dintre ei ofta. Probabil Laura si apoi...

Si apoi am simtit doua maini strangandu-ma de umeri si incepand sa ma scuture.

- James. Ma auzi? striga Laura.

Deschide ochii, mi-am ordonat. Numai sa reusesc s-o fac intr-un mod teatral. Imaginea a inceput sa mi se formeze treptat in fata ochilor si Laura a oftat usurata si in acelasi timp triumfatoare.

- Vezi, pot sa fac si asta, ii spuse ea lui Jer.

Mi-am pus o moaca confuza pe fata si am spus:

- Unde sunt?

Glasul imi era ragusit. Ma intreb cate zile fusesem in coma? Destul de multe, avand in vedere ca ei crezusera ca sunt in moarte cerebrala. Mi-am indreptat atentia inspre cei doi. Laura era roscata, cu ochi verzi, inocenti si in acelasi timp vicleni. Nu era cu mult mai mare ca mine, si, probabil, incerca sa para matura, avand in vedere hainele inchise la culoare si felul in care se misca. Jer era un tip obisnuit, fara nici o trasatura speciala. Statea perfect drept, privindu-ma cumva neatent.

- Uite cine s-a trezit, spuse Laura, incercand sa para entuziasmata. Ai dormit bine?

- Dormit? am intrebat, neputand sa-mi stapanesc sarcasmul din voce. Vrei sa spui daca mi-a prins bine coma. 

Nu vroiam sa-si dea seama ca trasesem cu urechea la conversatia lor, asa ca am preferat sa nu mai adaug nimic. Am incercat sa ma ridic, dar mi-am adus aminte ca eram legat de pat si am strambat din nas.

- Nu stau prea comod pentru cineva care a fost impuscat, sa stiti. Ma puteti dezlega ?

Jer se uita la mine, ridicand dintr-o spranceana. Ce? Ceream prea mult? Ah, uitasem. Sunt ostatic aici. Totusi, n-aveam de gand sa le arat ca stiam asta. In fond, trebuiau sa creada ca eu abia ma trezisem.

- Daca promiti sa nu fugi, spuse Laura jucausa.

- Stii, habar n-am unde sunt. Deci unde naiba as putea fugii?

- Eh, esti baiat destept, ofta ea.

N-am putut sa nu ma holbez la ea. De unde stia asta? Ma urmarisera?

- In primul rand, nici nu cred ca ma pot ridica din pat. Cum ai vrea sa fug?

- Ah, mda, ai dreptate. Esti impuscat. Ridicand din umeri, se apropie de mine.Ei bine, presupun ca ranitul are nevoie de putin comfort. Unii de p-aici sunt chiar obsedati cand vine vorba de impiedecatul cuiva sa evadeze.

Imi desfacu mai intai mainile si n-am putut sa nu oftez cand le-am putut misca din nou. Totusi, am strambat din nas cand mi-am vazut pielea jupuita de la curelele alea handicapate.

- Si... Unde sunt, mai exact?  

Am stat o clipa pe ganduri, intrebandu-ma daca ar trebui sa ma interesez si cine sunt ei. Desi, le stiam numele, nu mi-ar strica si niste detalii in plus. Asa ca am adaugat:

- Si voi cine sunteti?

Jer ramase tacut, sprijinit de perete si o lasa pe Laura sa vorbeasca.

- Unde esti... Ei bine, esti in sediul M. Ce-i asta, o sa afli in functie de purtarea ta. Si cine suntem noi...

Dintr-o data, privirea ii deveni inghetata si vorbele reci, in loc de jucause.

- Numele noastre nu conteaza. Cum nu conteaza nici al tau. Conteaza pozitiile noastre aici.

- Si care sunt acestea? am intrebat curios.

Pentru prima data, Jer vorbi, in voce simtindu-i-se o tenta de umor.

- Curios baiatul asta. Nu crezi ?

Laura incuviinta, apoi adauga:

- Cum am spus. Depinde de tine daca vei afla detalii despre noi. Pana atunci, James, trebuie sa sti doar un lucru. Momentan esti ostatic, o momeala. Dar lucrurile se pot schimba. Depinde de tine.

Si cu acestea spuse, iesisera amandoi, in tacere. Usa era in celalalt capat al camerei si dupa sunetul pe care-l scosese cand se inchise, se putea deschide numai pe dinafara. Ceea ce insemna ca eram inchis aici.

M-am ridicat in sezut, ignorand durerea ce-mi invalui pieptul. Depindea de purtarea mea, asta spusese Laura. Si ce insemna asta mai exact? Ei bine, cred ca stiam raspunsul. Momentan eram ostatic. Din ce cauza, nu stiam. Dar puteam deveni unul de-al lor. Si, ca sa scap de aici, asta trebuia sa fac.

********

am reusit sa postez! ce ma bucuur... si e un capp din perspectiva lui Jem, sper c-a iesit bine si sunteti happy ! :)  la prolog v-am ioertat pt ca n-ati prea comentat, dar, de data asta, vreau pareri, ca altfel o trimit pe Candice sava bantuie, si fara ea nu pot continua povestea... glumesc! dar tot va ast cu pareri :) enjoy:*

a, da! am pus si coperta... de data asta, doar cu ashley... ce parere aveti dsp ea? :)