The Witch - I & II

Capitolul 2

- Poti sa nu te mai holbezi la mine? Spune acesta nemultumit de privirea mirata pe care o am cand ma uit la el.
- Hm? Holbat? Eu? N-ai vazut bine, eu nu fac asa ceva. Spun incercand sa nu par atat de penibila.
- Cum zici tu, acum pot sa plec?
- De ce vrei sa pleci? Eu nu stiu nimic despre tine si te astepti sa ma casatoresc cu un tip pe care abia l-am cunoscut?
- Bine, ai dreptate si tu, intr-un fel. Ce vrei sa stii despre mine?
- Tot. Spun eu asezandu-ma pe un scaun.
- Stiu ca vrei sa raman cu tine toata ziua, dar asta nu se va intampla. O sa-ti povestesc doar de ce am nevoie de tine si unele chestii despre mine, mai exact ceea ce nu-mi place la o fata, deci sa fii foarte atenta la tot ce-ti spun. Spune acesta comportandu-se ca o celebritate, dar lui Sujin nici nu-i pasa, deoarece la scoala ei, aproape toti se comportau asa.
- Cum zici tu, asa ca aseaza-te comod, voi fi numai urechi.
- Ma numeste Yoo KiHyun si sunt printul unui regat de care sigur n-ai auzit si n-are rost sa-ti spun numele acestuia. Am fost rapit intr-o seara, iar acolo mi s-a luat aproape jumatate de memorie. Am pacalit pana acum poporul ca sanatatea mea este foarte buna, dar nu stiu de unde s-a aflat ca am pierderi de memorie si acum toti se revolta ca nu vor un succesor la tron care nu este intreg la minte. Un om foarte important regatului meu mi-a spus mie si parintilor mei ca am nevoie de o vrajitoare cu care trebuie sa ma casatoresc, aceasta sa aibe puterea vindecarii. Nu stiu cum acel om iti cunoaste familia de te-a recomandat pe tine, altceva nu mai aveam ce sa fac. Acum, poporul stie unde sunt si ne asteapta.
- Cum adica ,,ne astepta''? Doar nu ma mut cu tine.
- Ba da, mi te-ai daruit mie. Acum esti a mea.
- Poftim? Cand am facut eu asta? Este absurd.
- La noi in tara, cand persoana care are grija de viitoarea mireasa ii da acordul sa se casatoreasca, atunci acele persoane trebuie sa traiasca impreuna. La voi nu este asa?
- Ba da, dar cand am spus ca o sa ma marit cu tine? Nici nu stiam c-o sa ma mut cu tine. Eu am crezut c-o sa stau la casa mea si o sa ne mai intalnim din cand in cand.
- Ai crezut prost, nu asa o sa-mi recapat eu memoria, stand la distanta asa mare. Mama a spus ca maine o sa vin dupa tine pentru a-ti lua bagajele. Si stai linistita, dupa parerea mea, o sa ai o camera separata de a mea, nici sa nu te gandesti c-o sa dormim impreuna.
- Ah, asta ma bucura, n-as vrea sa dorm in viata mea langa tine. Dar totusi, nu vreau sa ma mut, aici am scoala si chiar imi place acolo...
- O sa te aduc si o sa te iau eu in fiecare zi, esti multumita? Si eu ce am de nu poti dormi langa mine? Poate ii vine o idee mamei sa ne puna pe amandoi intr-o camera dupa nunta, atunci ce-o sa faci? Si dupa parerea mea, sunt mult mai bun ca tine.
- Cum adica esti tu mult mai bun ca mine? Cand o sa te vad si pe tine cu un par violet minunat ca al meu, atunci poate poate o sa spun ca esti mai bun ca mine, dar in rest, eu zic ca avem gusturi diferite, dar observ ca avem ceva in comun, ne displacem reciproc, este perfect asa. Spun ultimele cuvinte in timp ce ma gandesc la Minsu, baiatul de care-mi place de cand am venit la acea scoala.
- Si tu ai pe cineva care-ti place?
- De ce intrebi? Da, am, normal ca am. Si tu ai? Asta-i minunat!!!
- Da, am, dar ea inca nu stie, sau poate da, habar n-am.
- Stai linistit, si la mine este tot o iubire neimpartasita, aveam de gand sa-i spun la sfarsitul anului scolar, dar n-am avut ocazia s-o fac.
- Poti sa-i spui dupa ce o sa se termine tot, oricum nimeni n-o sa stie ca noi o sa fim casatoriti.
- Ahhh, ma face sa ma simt asa batrana cuvantul acela ,,casatoriti".
- O sa te obisnuiesti, dar oricum tu arati ca o persoana trecuta de 25 de ani.
- Ce-ai zis? Trecuta de 25 de ani? Tu vorbesti? Arati de 30. Spun fiind foarte nervoasa, dar am mintit, arata mai tanar ca mine, nici 16 ani nu-i dau, este asa perfect, dar oricat de perfect este, este un nesimtit si un arogant peste masura. Abia astept sa divortez de el. Ahhh, ce tot zic, deja ma gandesc la divort si noi nici macar nu ne-am casatorit.
- 30? Da, pai si la 30 de ani arat foarte bine.
- In fine, nu vreau sa ma mai enervez, cand o sa fie casatoria?
- Maine.
- De ce maine? De ce asa repede?
- Pentru ca luni o sa incepi scoala, si parintii mei vor s-o facem cat mai repede pentru a le arata poporului ca printul are pe cineva care-l ajuta.
- Doar n-o sa stau in fata unui intreg popor, nu?
-Ba da, dar stai linistita, n-o sa te las sa zici prea multe, cine stie ce-o sa zici de o sa-mi strici reputatia.
- Ma intreb ce reputatie ai, de cel mai mare nesimtit? Spun asta mai mult pentru mine, uitandu-ma in alta parte.
- Ce-ai zis? Nu te-am auzit, poti sa repeti?
- N-am zis nimic.
- Nu esti coreeanca, nu?
- Sunt jumatate americanca jumatate coreeanca. M-am nascut in Chicago, de asemenea, numele meu american este Violet.
- A, acum am inteles, daca nu mai ai nici o nelamurire, acum eu o sa plec.
- In regula, ne vedem maine. La ce ora vii sa ma iei?
- 10:00. Spune Kihyun in timp ce pleaca, Sujin era in spatele lui fiind nemultumita de ora pe care a ales-o. Era nemultumita deoarece trebuia sa se trezeasca devreme pentru a se pregati.
Cand au ajuns la poarta, Sujin a ramas uimita de masina acestuia, care era un BMW i8. 

"Aceasta masina stralucitoare din fata curtii mele era a lui Kihyun, nu-mi vine sa cred ca exista o asemenea masina. OMG, o sa ma duc la scoala cu asta, toate vor fi invidioase pe mine." Gandeste Sujin nemaiputand de fericire.

- Sa ai grija cum conduci. Spun in timp ce acesta se uita ciudat din masina la mine.
Ah, stai linistit, nu-mi pasa de tine, tu doar ai grija de masina. Spun aceste cuvinte atat de incet, incat abia eu ma auzeam, i-am facut cu mana, fiind toata un zambet. 

Dupa ce acesta pleaca, Sujin intra in curte.

- Bogat, frumos, destept, ce-ti mai poti dorii?
- Bunico, n-am chef de asta. De frumos, e frumos, dar nu m-a facut sa ma indragostesc de el la prima vedere.
- Bine zis ,,la prima vedere", dar sunt sigura ca o s-o faci pe parcursul timpului in care o sa-i fi aproape.
- N-o sa se intample asa ceva, stai linistita. Spun asta si merg in camera mea pentru a-mi face bagajul.

- Ce-o sa ma fac acolo? O sa am prieteni ? Sau o sa stau doar cu arogantul de Kihyun? In fine, nici aici nu am prieteni, prietena mea de la scoala nu poate sa vina la mine din cauza distantei prea mare.

Dupa ce mi-am facut bagajul, am mers la culcare, deoarece a fost o zi foarte incarcata pentru mine si vreu ca maine, ziua nuntii mele, sa fie una frumoasa... chiar daca este una ''falsa", as vrea totusi sa fie frumoasa. Sunt sigura ca o sa reusesc sa-l fac pe Kihyun bine si ca poate o sa-l fac sa fie mai putin arogant, desi, atunci cand este arogant este mult mai atractiv.

Ziua urmatoare

- N-ai de gand sa te trezesti? Spune Kihyun aflandu-se langa patul lui Sujin.
- Mai lasa-ma cateva minute, mama, iti promit c-o sa ma trezesc. Mormai in timp ce ma intorc pe  partea in care se afla Kihyun.
- Nu sunt mama ta si am venit ca sa te iau. De ce nu esti gata?
- Poftim? Cine ai zis ca esti? CE? CAND S-A FACUT 10? Intreb uitandu-ma la ceasul de pe dulapul de langa pat. Vazand exact cat este ceasul, ma ridic repede din pat si vrand sa cobor, piciorul meu era prins intr-o patura si cand mai aveam putin si faceam contact cu podeaua rece, am cazut peste Kihyun... la fel de rece si tare... cred ca i-am rupt ceva la cum se vaita.
- Dar tu ce mananci de esti asa grea? Cred ca mi-ai rupt o coasta. Spune acesta abia ridicandu-se de jos.
- Chiar nu mananc mult, am oase grele, nu-i vina mea. Imi pare rau, chiar trebuia sa ma lasi sa cad, eu am puterea vindecarii, nu pateam nimic.
- Mai bine faceam asa. Daca oricum ai puterea vindecarii, nu poti sa-mi vindeci si mie durerea?
- Nu stiu daca pot sa fac asta, poate stie bunica...
- Buna idee, hai sa mergem sa o intrebam.

- Bunico, am nevoie de ajutorul tau. Striga Sujin.
- Spune, de ce aveti nevoie?
- Pai, eu, adica, eu m-am impiedicat si am cazut peste Kihyun... si ma intrebam daca nu cumva il pot vindeca cumva, il doare destul de rau...
- Desigur ca poti, tot ce trebuie sa faci este sa-l atingi acolo unde este ranit.
- Multumesc bunico. Hai Kihyun, trebuie sa-mi spui unde te-ai lovit. Spun si il iau imediat de mana, tragandu-l dupa mine. Nu cred ca vrea sa-l vindec, acum ce-i cu el?
- Mai bine lasa, o sa ma duc la spital...
- Este vina mea, eu o sa te repar! Acum spune-mi unde te-am lovit. Parca ai spus ca ti-am rupt o coasta, nu? Spun si merg spre el si il asez in pat. Ah, ce-mi place sa-l vad ca-i este frica de mine. Cand incerc sa-i ridic tricoul, acesta imi ia mana si ma trage mai aproape de fata lui.
- Chiar nu vrei sa faci asta. Spune acesta fiind destul de nervos.
- Ba da, chiar vreau si tu nu poti sa te impotrivesti. Eu te-am ranit, eu o sa ma ocup de vindecarea ta, inteles? Si de ce esti asa nervos? Crezi ca o sa te operez, sau ce? N-ai auzit-o pe bunica? Trebuie doar sa te ating, cap patrat.
- Cap patrat? Ha, pe cine crezi tu ca faci cap patrat?
- Pe tine, acum sa nu-mi spui ca ti-am defectat si urechile...
- In regula, dar s-o faci mai repede.
- In regula, domnule rusinos.
- Ma abtin din cauza durerii, stii, nu?
- Nu-mi pasa, oricum nimeni nu-mi poate face rau. In timp ce spun asta, ii ridic tricoul. Eram sigura ca-i un pachet de muschi, iar acum doar am confirmat asta. Mi-am pus repede mana peste partea rosie si m-am uita la acesta pentru a fi sigura daca il mai doare, Kihyun isi pusese bratul peste ochi si astepta ca eu sa termin. Dupa ce am terminat, m-am uitat mai atent la el si am observat ca adormise. Vrand sa-l trezesc, m-am gandit ca nu-mi strica inca o ora de somn si mi-am pus capul pe pat, pentru ca atunci cand acesta se va trezi, sa creada ca am adormit atunci cand il vindecam.