Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 1~

16 anii mai târziu.

Diana' s story.

De câteva zile- n coace am același vis. Mă aflu într- un câmp seara. Liniștea predomină. Văd un om înalt cu părul negru ca tăciunele. Încerc să mă apropii de el dar nu pot. Piceoarele mele parcă prind rădăcini în pământul întunecat acoperit de iarba deasă și verde. Îmi spune de fiecare dată ceva dar nu înțeleg ce spune. Când încep să mă mișc și mă duc spre el să- l apuc de umăr și să- l întorc o "forță" mă trage în spate iar omul acela începe să râdă haotic. Și așa se mă trezesc. Dar în această seară a fost diferit. Înainte să mă trezesc am auzit "Ne vom vedea în curând!".

Nu i- am spus mamei mele. De oare ce sigur mă v- a duce la un Phsiholog sau un Neurolog. Mama mea este atât de protectoare.

Tatăl meu ei bine tatăl meu, nu mi l- am cunoscut. Mama spune că a murit într- un accident cu mașina. Dar am senzația că mă minte, nu știu de ce. Doar că înnfară că a murit într- un accident de mașnă nu știu absolut nimic despre tatăl meu.

O voi întreba chiar astăzi.

Agh era să uit. Eu sunt Diana. Am 16 ani și câteva luni. Sunt o fată simplă. Am părul brunet cu reflexii castanii nu e prea lung dar nici scurt nu este . Ochii mari și albaștri. Îmi place foarte mult să citesc.

Mama m- a crescut cu credință de Dumnezeu. Chiar și așa nu știu de ce mama nu mă lasă să mă duc la Biserică. Ea spune că nu trebuie să te duci la Biserică ca să fii un Creștin bun. Dar chiar și așa nici la sărbătorile de Paști n- am voie să mă duc la Biserică.

Mă duc la baie îmi fac rutina zilnică, mă îmbrac într- o rochie neagră simplă și mă duc la masă.

- Bună mama! Spun eu trăgând scaunul de la masă ca să mă așez.
- Bună Diana! Ce vrei să mănânci? Mă întreabă mama.

- Nu aș vrea să mănânc, nu îmi este foame. Aș vrea să beau o cafea cu lapte. Te rog. Îi spun eu mamei mele care pregătea cafeaua.

După câteva minute de așteptat e gata și cafeaua mea cu lapte. Îi mulțumesc mamei. Încep să beau din lichidul negru aburind. Cafeaua mamei a fost meru cea mai bună cafea.

După ce termin de a- mi bea cafeaua mă duc sus în camera mea să îmi iau geanta ca să plec la școală.

Îmi iau geanta și cobor să mă încalț și să plec. În piceoare îmi iau o pereche de teneși negri simpli și am plecat.

Eu stau la casă chiar dacă stau în orașul Cluj. Ies pe poartă și il văd pe amicul meu Ștefan care este mai mare ca mine cu doi ani. El este clasa a XI- a chiar dacă are 18 ani. Sunt îndrăgostită de el, și mă doare să știu că el nu simte nimic pentru mine. Mă pierd de fiecare dată în ochii lui gri.

- Bună! Mă salută el.

- Bună! Îi răspund la salut.

- Ce faci?

- Bine, tu? Îl mint eu cu nerușinare cum să mă simt bine dacă stau lângă băiatul de care sunt îndrăgostită.

- Se putea și mai bine... Spune el.

- De ce "se putea și mai bine" ? Îl întreb eu.

- Am aflat că fata de care sunt îndrăgostit nu simte absolut nimic pentru mine. Spune el. Mă doare să știu că o fată îl face să sufere, mă doare să știu că el este îndrăgostit de altă fată.

- Nu fii supărat mai sunt și alte fete! Spun eu cât să mă audă. Și eu sunt în aceeași situație. Șoptesc eu.

- Da mai sunt dar eu o iubesc pe ea. Spuse el. Mă doare să aud asta. Mă doare să văd că suferă. Mă doare că el vrea o altă fată în brațele sale tatuate.- gândi eu.