Dragoste la prima vedere

Capitolul 34 - Elis

Urc lângă el în pat, stând cu picioarele încrucişate şi îl mângâi pe faţă pentru a-l trezi. Mormăie ceva şi îşi pune morocănos perna peste faţă.

-Angello, hai trezeşte-te! Iubitule... îi spun şi încerc să-i trag perna de pe faţă.

-Nuu...mai lasă-mă încă cinci minute! mormăie de sub pernă.

-Haide, Angello! Am pregătit ceva bun. îi spun şi reuşesc să-i trag perna, punândumi-o în braţe. Se ridică imediat şi îşi pune capul pe perna din poala mea.

-Iubitule, ce faci? îl întreb chicotind.

-Stau mai bine aici. îmi spune închizând din nou ochii.

Moţăie în pernă, zâmbind ştrengăreşte şi mă îmbrăţişează strâns, având obrazul lipit de burtica mea cu buzele ţuguiate. Doamne, parcă ar fi un copil. Dar este extrem de simpatic când face mutrele astea.

-Haide, trezeşte-te, somnorosule! îi spun şi îmi trec degetele prin părul său mătăsos.

-Doamne, dacă o să mai continui aşa chiar o să adorm. îmi spune şi cască.

-Nu mai dormi, că se răcesc clătitele.

-C-clătite?! întreabă şi îşi ridică capul, uitându-se la mine cu ochii mari.

-Da. Sunt cu banane, afine, zmeură şi sirop de arţar. spun şi îşi linge buzele pofticios.

-Te ador!

-Ştiam. îi spun zâmbind şi mă întind spre tava de pe noptieră, punând-o între noi.

Începe să mănânce cu poftă, în timp ce eu îmi savurez smoothie-ul de căpşuni şi mai iau câte o clătita.

*

În timp ce mă schimb de haine, îmi aud telefonul sunând. Unde naiba l-am pus? Îmi închid cu greu nasturele de la pantaloni şi scotocesc prin toată camera după telefon. Of, cât de curând trebuie să merg la cumpărături. Aproape nicio haină nu-mi mai vine.

Până la urmă îl găsesc...sub pat. Cum a ajuns acolo habar n-am. Mă uit la ecranul telefonului şi văd că mă sună Mariano. Oare a păţit ceva Bella?

-Mariano? S-a întâmplat ceva?

-Da, ceva foarte minunat! Bella este în sala de naşteri acum. A fost în travaliu ceva timp. îmi spune şi cred ca n-am auzit bine.

-Şi tu doar acum suni?! De ce n-ai sunat mai devreme?

-Nu am apucat. Am fost şi încă sunt extrem de agitat. Sunt atât de nerăbdător s-o văd pe micuţă. îmi spune şi cunosc sentimentul. La fel sunt şi eu cu Angello.

-Oh, Doamne! La ce spital sunteţi? îl întreb şi îmi trimite un mesaj cu adresa spitalului.

-Venim acum! spun şi închid telefonul.

-Angello, vino repede! îl strig, în timp ce încerc să mă încalt cu o pereche de balerini. De când mi-a mai crescut burtica, nu prea mă mai pot apleca sau îndoi prea bine.