Nu totul e asa cum ne imaginam noi ca este. Viata este o plasa de fluturi, iar actiunile noastre sunt pacatele ce-i coplesesc pe saracii fluturi. Din fericire, mereu vor exista fluturi care sa salveze fluturi.
Timpul e cel mai rau. Schimba si ia vieti. E nepasator si trecator.
•Adrien storyline•
Luna iulie. Cea mai frumoasa luna. Acum imi incepe vacanta. De acum o sa pot sa fac ceea ce vreau fara sa ma preseze scoala sau Nathalie. Clasa a zecea s-a dus, toate probleme legate de scoala la fel. S-au schimbat atat de mult in ultimele doua luni. Dar dupa toate cele intamplate, pot spune ca nu mai am nici o problema. Parisul nu a mai fost amenintati de acei fluturi, iar noul Hawk Moth (sau Marcus) e de partea noastra.
M-am trantit in pat si am scos de sub perna o revista veche. Pe prima pagina scria "Celebrul designer Gabriel Agreste a scos o noia colectie prezentata de fiul acestuia, Adrien Agreste". Am zambit scurt si am aruncat revista cat de departe am putut. Nu am nevoie sa ating trecutul, trebuie doar sa visez viitorul si sa traiesc prezentul.
Am auzit un ciocanit in usa.
-Intra! *am tipat neridicandu-ma din pat*
Usa s-a deschis si apoi s-a inchis. Mi-a fost prea lene sa verific cine este, am preferat sa descopar mai tarziu.
-Domnul Agreste e prea important sa deschida o usa?
M-am ridicat si l-am privit pe Nino zambind. Mereu imi spune asa, si nu-l condamn.
-Cat timp te am pe tine, nu va trebui sa mai deschid vreodata usi. *am spus razand*
-Daca zici tu. *a sous Nino si a ridicat in mana o rama asezata pe noptiera* Au trecut doua luni, huh?
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
A lasat rama pe birou si s-a intors spre mine.
-Da. *am raspuns jucandu-ma cu un slime*
-Nu credeam ca inca mai ai schita asta de doi bani.
-E facuta de cel mai bun prieten, e importanta pentru mine.
-Niciodata nu as fi banuit ca tu esti Motan Noir.
-Prea derutant, nu?
-Cam asa ceva.
-Ieri s-a incheiat scoala. Acum e ora 10 seara. Ai tu un motiv pentru care ai venit.
-In ultimul timp nu ai prea mai iesit. -Patrulati?
-Dap. Vii si tu?
-Nu stiu.
-Omule, Marinette e ingrijorata.
-Cred ca o sa vin de data asta, dar nu e nimic sigur. La cat aveti patrula?
-Acum.
M-am uitat la el si el la mine.
-Wave, sa fim zen!
S-a transformat in Tortle, a zambit si a plecat. Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat pe scaunul meu rotativ. Am inceput sa ma invart fiind cuprins de ganduri ciudate.
