Nu totul e asa cum ne imaginam noi ca este. Viata este o plasa de fluturi, iar actiunile noastre sunt pacatele ce-i coplesesc pe saracii fluturi. Din fericire, mereu vor exista fluturi care sa salveze fluturi.
Fug pe o micuta alee urmata de Motan Noir. Auzim strigate din toate partile asa ca ne acoperim urechile. Ne uitam drept in fata ignorand mainile ce ies din intuneric. Isi scoate acel bat-lance ciudat si loveste in fata, totul in jurul nistru spargandu-se. O fata cu parul castaniu si cu o oglinda in mana se uita la noi dezamagita.
-Nuu! *tipa ea inainte ca Motan Noir sa-i rupa obiectul posedat iar eu sa dezakumatizez fluturasul*
Isi ridica ochii atintiti in pamant spre noi si ne zambeste cald. O facem sa inteleaga ca nu e bine sa se joace cu oglinzile in asa fel si apoi fugim cat de repede putem. Nu ne-am folosit talismanele, deci va trebui sa discut ceva cu pisicuta asta.
-Domnita mea. *imi spune el sarutandu-mi mana* Superba treaba.
-Dar va multumesc dragule domn. *chicotesc eu* Asemenea dumneavoastra.
Incepem sa radem si sa facem caterinca pe acest subiect al politetii excesive ce de spre snobie.
Ma intind pe spate si privesc stelele, sunt atat de frumoase. Nu m-am mai uitat la stele cu Motan Noir de ceva timp.
-Uite ce stea superba! *imi tipa in ureche eu incepand sa rad*
Timpul zboara repede, iar ora 12 se aproprie. Ne luam ramas bun si ne indreptam fiecare la casa lui.
Sar in camera si ma detransform.
-Ahh, ce zi obositoare. *a spus Tikki* Imi dai te rog un biscuite?
-Ia mai multi! *am zambit scotand din gentuta mai multi biscuitei pe care-i intind pe birou*
Ma uit la ea si incep sa rad. Mereu e vesela cand mananca biscuiti cu ciocolata. Aud la geam un ciocanit iar Tikki se ascunde. Deschid geamul intr-un fel plictisita si-i dau drumul motanului sa intre. Motan Noir se uita la mine zambaret.
-Am auzit ca aveti nevoie de ajutor. *mi-a spus vesel*
-Ajutor cu ce?
-Nu stiu, cu matematica poate.
Sare pe pat si deschide cartea de matematica.
-Sa incepem cu asta.
-Agh, bine!
•Alya/Lady WiFi storyline•
Sunetele enervante ale ambulantelor ma fac sa ma ridic si sa inchid geamul. Ma asez iar pe scaunul de langa pat si privesc lung in fata. Suvitele ei brunete spre albastru inchis se amesteca (,) cu patura alba mata. Tuburile care par sa traga de sufletul ei, iar firele conectate la creier si la inima par sa tipe "Nu muri! Nu muri!".
Usa se deschide iar pe ea intra Nino cu Adrien. Au fetele lasate in jos, zambetul pierindu-le.
-Este bine? *ma intreaba Adrien aratand spre Marinette*
-E in coma.
-Cum s-a intamplat?
-Nu stim. S-a culcat devreme fara sa dea vreun semn c-ar avea ceva si acum sta intr-un pat de spital.
Ma uit la ea. Ma intreb, ce se petrece in mintea ei acum. Oftez si-mi las capul sa cada greu in fata, rezemandu-mi coatele in genunchi si pregatindu-mi palmele pentru caderea capului meu. Privesc pe fereastra la norii plumburii ce se despica deasupra Parisului, fiind purtati de curenti puternici spre alte locuri.
-Noi trebuie sa ne intoarcem la ore... *a spus Adrien abatut*
-Nu-i nimic, plecati, eu mai raman putin cu ea. *am spus dand din mana*
Am inchis ochii si am lasat cateva lacrimi sa se scurga usor in palmele mele. Am auzit pasi si o mana pe umarul meu, apoi am simtit si o a doua mana cum se incolaceste cu prima in jurul taliei mele.
-Nu mai plange, totul o sa fie bine. *i-am auzit vocea trista a lui Nino*
Am dat din cap si am incercat sa zambesc.
-Aveti dreptate, totul are sa fie bine. Doar ea e Buburuza, totul trebuie sa fie bine. *am sous convinsa*
-Uite, vezi ca stii. *mi-a spus Nino si m-a imbratisat*
-Ai spus cumva ca Marinette e Buburuza? *m-a intrebat Adrien fascinat*
-Da. Eu si cu Nino stim cine sunteti de la incidentul cu Faraonul. *am raspuns simplu* Dar ne-am prefacut ca nu stim si chestii ca sa nu va facem zile grele.
Am zambit si mi-am ridicat ghiozdanul tinandu-l pe Nino pe mana. Adrien a ramas pracric cu gura cascata.
-Adrien, vii? Stii ca daca intarziem, scumpa ta Boujois (sau cum s-o scrie) se va infuria.
A dat din cap si ne-a prins din urma. Ne indreptam cu totii la scoala unde trebuie sa dam explicatii in legatura cu ceea ce a patit Marinette.
•Time skip•
-Poti sa ne povestesti ceva?
M-am uitat la profa de cultura si spiritualitate cu tristete. Am dat din cap si mi-a facut semn sa vin in fata clasei.
-Incepe. *mi-a spus ea pe un ton schimbat*
-Pai... Asesra a adormit si de dimineata nu se mai trezea. M-au sunat parintii ei sa-mi spuna ca s-a intamplat ceva cu Marinrtte si ca au chemat o ambulanta. Am fugit cat de repede am putut in pijamale fiind la ei si pana a venit ambulanta am luat niste haine de la Marinette. A venit ambulanta, a dus-o la spital, au internat-o si au spus ca a intrat in coma din cauza unui soc sau ceva in genul, pe atunci ma certam cu o asistenta sa ma lase sa intru sa-mi vad prietena. Desigur ca am caastigat si am stat cu ea pana acum zece minute cand am venit la scoala.
Profa si intreaga clasa mai putin Chloe, s-au uitat la mine cu tristete. Toti stiu ca Marinette este cea mai buna prietena a mea si ca inseamna nespus de mult pentru mine.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Deci i-am facut asta, stiu, ma urati. Dar face parte din planul capitolelor pe care l- am schimbat putin. O sa fac mai multe volume in aceiasi carte, iar intre volume va fi o pauza de o luna si putin, dar sper sa reusesc sa postez un capitol spoiler pentru volumul urrmator dupa ce il termin pe asta. Apropo, puteati sa-mi tineti pumnii mai stransi 😂😂😂 (glumesc, am iesit pe locul 22 din naiba stie, aproape 80 de fete). Vreau sa stiu parerea voastra despre carte si daca este nevoie sa continuam povestea dupa ca o sa aiba lupta finala intre ei si Hawk Moth.
ओह! यह छवि हमारे सामग्री दिशानिर्देशों का पालन नहीं करती है। प्रकाशन जारी रखने के लिए, कृपया इसे हटा दें या कोई भिन्न छवि अपलोड करें।
Ne vedem data viitoare cu un capitol proaspat scos din cuptor. ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
