Secret √

46. Hawk Moth/ Fluturar

•Marinette storyline•

Stam si privim Parisul fara sa zicem nimic. Cu totii suntem prinsi in gandurile noastre. Ma uit la priveliste furata de aceasta, uitand pentru o perioada ca sunt Buburuza si ca patrulez. Uneori e greu sa faci fata la o dubla identitate, dar in momente ca astea realizezi ca se merita.

-E superb. *a spart Peuna tacerea* Nu l-am mai vazut noaptea asa, arata extraordinar.

-Da.. *a aprobat-o Queen Bee*

Auzim un tipat si ne indreptam atentia spre muzeu. O fata imbracata in mov canta (super afon) si notele muzicale care apareau de nicaieri ii imobilizau pe oameni.

-Praful albinei! *a tipat Queen Bee*

-Ce face praful ala? *a intrebat Tortle*

-Nici ea nu stie. *a ras Volpina*

Queen Bee a aruncat praful care de data asta prinsese o culoare mov, iar fata nu mai putea canta sau sa se miste, paralizie temporara, dragut.

-Unde e fluturele akuma? *a intrebat Motan Noir*

-Aici! *a tipat Peuna spargand colierul*

Am dezakumatizat micutul fluturas.

-Astazi o sa aflam unde se ascunde Hawk Moth! *a spus Peuna*

-Cum? *am intrebat*

-Il urmarim!

Am pornit in urma fluturelui, dar un alt akumatizat ne-a stat in drum. Peuna si Tortle au ramas sa se ocupe de el, din fericire eu, Peuna si Volpina putem dezakumatiza. Barbatul cu care se luptau cei doi isi putea schimba forma.

-Crezi ca vor fi bine? *m-a intrebat Motan Noir*

-Normal! *a raspuns Volpina*

O sageata a trecut fix pe langa capul meu. O fata imbracata in nuante galbui tragea cu sageti portocalii. Volpina si Queen Bee s-au oprit si au ales sa se lupte.

Sper sa fie bine.

Eu cu Motan Noir am continuat sa urmarim fluturele. Dar merge destul de departe. Am "aterizat" intr-un final in fata casei lui Adrien. Nu stiu care e legatura dintre Hawk Moth si Adrien.

Fluturele da ocol casei si-si continua drumul. Am ajuns in fata casei de moda Agreste. Fluturele a intrat printr-un vitraliu la un etaj ciudat.

-Crezi ca aici o sa-l gasim? *m-a intrebat Motan Noir*

-Sa speram. *am raspuns urcand scarile*

Am urcat scarile si am fortat de o usa metalica incuiata.

-Gheara felinei, te rog. *am spus aratand spre usa*

-Gheara Felinei!

Usa a cazut pur si simplu din picioare.

•Egiptul Antic • Mitto storyline•

E a cincia zi de cand am declarat razboi, noi, semizeii, armatei romane. Pana acum nu a fost nici o lupta sau vreo cucerire, doar liniste si pace. Avem de gand sa ne infiltram in armata lor si sa o distrugem din interior.

-Dar cum facem sa nu para dubios? *a spus Gragarita dand cu pumnul in masa*

-Eu zic sa se infiltreze doar baietii. *a zis Albina*

-De ce? *am intrebat privind confuz*

-Inca nu te-ai prins? *m-a intrebar Pasare Albastra* Daca semizeii dispar brusc, ce s-a intamplat cu ei? Daca semizeitele continua sa-si apere poporul, atunci ei vor crede ca semizeii au fost pedepsiti de zei ca in cultura noastra.

-Ce pacat sa fi savarsit ca sa ne pedepseasca zeii? *a intreb Testosarul*

- Prohanare de morminte. *a spus Vulpe* Cel mai mare pacat dupa nesupunerea zeilor si regelui. Nimeni nu are voie sa deranjeze somnul de apoi.

-Asa facem atunci. *a spus Pisica Neagra*

Cand incepem sa vorbim, de foarte multe ori nu mai terminam.

•Time skip•

Ne-am strecurat cu succes printre sclavii ce urmau sa fie folositi la razboi. Doar Pisica Neagra pentru ca e mai alb a reusit sa. Se srrecoare ca un soldat. Oricum, pe acelasi front vom ajunge. Ne-am rugat la zeita Sekhmet inainte de a ajunge aici, totul are sa fie bine.

Stau jos, legat la gat cu un lant destul de puternic si la maini si picioare la fel. Un soldat roman a intritat in micuta incapere unde eram tinuti saizeci de insi.

-Maine o sa luptati. Daca veti reusi sa castigati, va vom dat familile inapoi, daca nu, ii vom ucide si va vom vinde! *a tipat aceste nervos*

-Nu pare prea rau sa fii vandut. *a spus sclavul din partea stanga*

-Me va vinde cuiva care stie sa-ti scoata matele fara sa mori. *i-a raspuns un alt sclav*

Am fost eliberati din lanturi si ne-au dat cate o sabie. Majoritatea celor implicati aici isi aveau familile luate ostatice, sau cel putin asa sustineau romanii. Singurii sclavi din zona pe care o vom ataca (piramida unde se afla altarul zeitei Anput) suntem eu si Siro.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Ma jur ca asta este cel mai prost capitol pe care l-am scris vreodata pentru aceasta carte. E mult prea oribil, dar il las aici din lipsa de idei. Saptamana asta este una mai zbuciumata (ieri s-au petrecut niste lucruri de care prefer sa nu-mi amintesc, daca sunteti curiosi gasiti in "Paranormalul de zi cu zi" in capitolul "Grav") asa ca nu stiu cum o sa stau in continuare cu postatul.

Daca v-a placut capitolul nu ezitati sa-i dati un vot si o parere. Din cate puteti observa, am imbinat lupta epiteana-romana cu lupta cu Hawk Moth. Nu stiu pe cine sa aleg capitolul urmator, idei?

Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat externat!
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••