Protectoarea Focului Și Inelul Vrajitoarelor ON HOLD- ÎN EDITARE

IX

La contactul cu podeaua rece, Angel gemu. Îi luă mai mult timp până să realizeze că este acasă. Adică, este într-adevăr, acasă. Își dă seama după covorul cu un miros puternic de pisică și după pereții lila. Mirosul de lavandă al hainelor mamei ei și un țipăt mirat sunt singurele lucruri ce le mai sesizează înainte ca totul să se întunece. Se blestemă singură în minte, pentru cât de slabă este.

***

Primul lucru pe care îl sesizează când își revine în simțiri este un miros familiar, pe care nu l-a simțit de mult timp. Este mirosul specific vechii ei camere. Un miros pronunțat de trandafir și iasomie și unul mai vag de ars. Camera ei... Un loc încărcat cu atâtea amintiri și bune și rele. Singurul loc unde se refugia de toată agitația din casă, singurul loc unde putea să fie singură, doar ea și gândurile sale. Locul unde și-a exersat puterile. Un spațiu atât de mic, ce poartă parfumul amar al trecutului, dar totodată atât de dulce. Se mișcă încet între așternuturile vechi. Se simte mirosul vag de praf, însă asta nu o deranjează. Parcă i-a fost dor de locul asta. Inspiră adânc apoi își deschide încet ochii. Își duce mâinile spre ei și îi freacă somnoroasă. Se ridică în fund și analizează camera. Într-adevăr este camera ei.

Fosta ei cameră este una mică, însă ce este perfectă pentru cineva care vrea umpic de liniște. Casa este una mai ciudată, având patru turnuri, în care este câte o cameră. Ea stă în turnul de V, părinții stau în cel de N, fratele ei, Alias, în cel de S iar sora ei Anastasia în cel de E. Familia ei este una mixtă, tatăl ei fiind vrăjitor, iar mama Văzătoare De Spirite. Fratele și sora sa i-au moștenit puterile tatălui, doar Angel moștenindu-le pe cele ale mamei și puțin din cele ale tatălui, atât cât să îi permită să facă vrăji si farmece obișnuite.

Camera este neschimbată. Același pat mic de o persoană este lipit de peretele unde este fereastra, aceiași masă veche de lemn este și ea pusă în colțul camerei, purtând semnele încercărilor ei de a-și stăpâni puterile. Un dulap vechi, un șemineu micuț, alături de un covor gros de lână completează schița camerei. Angel se pune pe marginea patului, și își pune mâinile pe genunchi, încă extenuată.

Puterea pe care a folosit-o a terminat-o de puteri, deoarece a distribuit-o la încă două persoane. Când au intrat în Avalon nu a folosit atâta putere, aproape deloc. Dar, se pare că este un fel de vrajă protectoare pentru a nu ieși din Avalon, însă se pare că ei au reușit să iasă.

Se ridică în picioare, însă cade înapoi. Picioarele ei sunt prea amorțite. Le masează ușor apoi mai încearcă încă o dată să se ridice. Reușește cât de cât, sprijinindu-se de pereții camerei. Este îmbrăcată în aceleași haine cu care a venit din Avalon. Oftează și merge spre dulapul vechi din colț. Îl deschide și constată că nu au mai rămas multe haine în el. Se scarpină la ceafă și ia singura pereche de pantaloni de acolo și un tricou mai mare, ce îi stă lălăi. Oricum este mai bine decât celelalte haine pline de jeg și țărână. Nu își mai ia încălțări deoarece nici nu găsește ceva. Deschide ușa și se uită afară. Iese și o închide ușor după ea.

Coboară încet pe scările șubrede de lemn. In turnul ei, nu s-a schimbat absolut nimic. Pe holul de la intrare este același tablou vechi și urât al mătuși Zelda, ce parcă mereu se uită după ea dezaprobator, covorul vechi ce acoperă scările este la fel de decolorat și prăfuit ca întotdeauna. Singurul lucru ce s-a schimbat este lipsa scârțâitului enervant al ușii de la intrarea in turn. Iese din turn și merge pe holul îngust ce duce din turn spre sufragerie, încet și cât se poate de silențios. Aude voci din direcția sufragerie și, surprinzător, râsete. Angel nu mai ține minte de când nu a mai auzit râsete în acest loc. Nici măcar unul, de bucurie. Intră aproape ireceptibil în cameră și se sprijină extenuată de tocul ușii. Când este remarcată, râsetele se opresc și toți ochii sunt îndreptați spre ea. Singura persoană la care se uită este mama ei. Se uită în ochii ei și parcă vede un licăr de bucurie, fericire și dor, însă este înlocuit imediat de către indiferență. Pe scaunele și fotoliul din sufragerie, stau în total șase persoane, toate cu ochii la ea. Într-un moment, în care nu a fost atentă, proprietara clăi de păr alb sare la gâtul său. Ea doar zâmbește și o strânge în brațe.