Tower Bridge

16

Il aud vag pe Matt rugandu-se de mine sa scot un cuvant,oricat de mic,dar in continuare vocea nu ma asculta,iar gura parca se incapataneaza sa ramana inchisa.Aparitia furtunoasa a lui Tony,a celui care poarta acelasi chip frumos ca al raposatului meu sot,care prin moartea lui,mi-a secat toate lacrimile si mi-a lasat in suflet un gol imens,a venit ca un uragan menit sa ma zguduie din toate incheieturile.Trecutul pe care am incercat sa il uit,parca se intoarce impotriva mea. Dar,am doua posibilitati:fie fug de el,fie invat din el.Sunt scoasa din ganduri de catre buzele lui Matt,care se lipesc fin de fruntea mea. Ma relaxez. Muschii ma dor de la atata incordare. Imi intind mainile si il iau in brate. Ce bine este!
Stau ghemuita la pieptul lui,unicul loc unde imi doresc sa fiu pentru totdeauna,respirand sacadat,uitand tot ce a fost pana la el.As sta o viata intreaga asa,pentru ca,atunci cand toate au dat navala peste mine,m-a sprijinit si inca ma sprijina,fara sa ceara nimic in schimb.
In bratele lui sunt eu,cea care am fost dintotdeauna,cea de acum 3 ani. Asa ma simt. Mi-au revenit,odata cu aparitia lui in viata mea,sentimente ce nu le pot descrie in cuvinte. Mi-a intrat sub piele,in minte si in suflet mai mult decat mi-as fi dorit,rascolindu-ma din cand in cand. Acum,ca e in viata mea si eu sunt in bratele lui,nu-mi mai trebuie nimic. Doar pe el.
Imi vine sa plang. Dar de ce,nu stiu.Sa fie situatia de la munca sau faptul ca,in sfarsit dupa atata timp inca pot simti ceva,in afara de durere,neputinta,ura. E iubire? Asa repede? Nu cred. M-am indragostit? Nici asta nu o cred,dar am sa las timpul sa decida. Momentan vreau sa ma bucur de ceea ce este acum si e bratele lui calduroase.
Parca citindu-mi gandurile,Matt ma indeparteaza putin de el,dar nu-mi da drumul din brate. Ochii imi sunt inlacrimati si ma inteapa. Incerc sa nu dau drumul lacrimilor,dar una,fiind mai naravasa,coboara pe obrazul meu si se opreste pe buze. Urmareste,parca hipnotizat,traseul acesteia.Privirea i se opreste exact acolo unde aceasta isi termina drumul,mana sa parcurgand spatele,lasand foc in urma atingerilor,oprindu-se pe ceafa. Si apoi,fara nici un avertisment,se apasa usor,aproape insesizabil,peste buzele mele,stergandu-mi lacrima cu buzele sale moi. Dar nu se retrage,ci incepe usor sa mi le framante,creandu-mi vestitii fluturi in stomac. Si in momentul asta,parca nu mai exista nimic in jurul nostru:nici un Thomas Davenport care sa-mi manance creierii,nici un geaman aparut brusc,ca ciuperca dupa ploaie,absolut nimic. Doar noi si atat. Pentru a doua oara,pe ziua de azi ma simt....intreaga.
Intrerupe sarutul,dar nu din cauza lipsei de aer,ci pentru a privi cateva secunde inainte de a ma trage din nou in bratele sale. Si lipindu-mi obrazul de pieptul sau,aud cea mai frumoasa melodie:bataile inimii lui.
Dar cum totul e prea frumos ca sa fie bine,Nick intra val vartej pe usa,stricandu-mi bula in care eram si in care voiam sa mai stau,cu o fata pe care nu ti-ai dori sa o vezi intr-o zi cu soare.Si cand are expresia asta pe mutra,nu e de bine.Ramane totusi putin surprins de imaginea din fata lui.
-Stiam eu ca mai devreme am intrerupt ceva. Dar acum nu am timp pentru asta.Anne,m-a sunat Alex. Are nevoie de noi.
-Ce s-a intamplat?
-L-a gasit pe Davenport.A descoperit greseala lui.Are 110 de firme fantoma care au fost folosite in trecut,28 au fost in Marea Britanie,iar 11 chiar aici in Londra.
-Dar asta nu-i nimic nou.
-Dar e un punct de plecare. Asa ca taci o clipa si asculta-ma in continuare. Au fost verificate toate 11,dar numai una singura a prezentat interes. Cladirea se afla pe Goodge Street.
-In centrul Londrei,chiar sub nasul nostru.
-Se pare ca da.
-Si de ce e asa de interesanta?
-Cladirea e in constructii.Nimeni nu locuieste si nici nu lucreaza acolo. De aia e asa interesanta.Analistii au aruncat o privire la consumul de energie. In ultima saptamana a fost exagerat.
-Ciudat,tinand cont ca nu e nimeni acolo.
-Alex unde este?
-Ne asteapta pe Warren Street.
Nu mai stau pe ganduri si ma ridic brusc de pe canapea,smulgandu-ma din bratele lui Matt.
Ocolesc biroul si deschid primul sertar.Scot o arma de la spate,o indes intr-o punga pentru probe si o pun acolo,incuindu-l.
-De unde o ai?intreaba Nick contrariat.
-E a lui Tony Riina. O sa o duc laborator sa ii ia amprentele,dupa ce ne intoarcem. Vreau sa ma asigur ca e intr-adevar cine zice ca e.
-Cand naiba ai avut timp sa o iei?
-Ma cam subestimezi partener scump si drag,ii zic etalandu-mi dantura. Oi fii fost eu prinsa de chipul lui,dar ratiunea nu m-a parasit. Am zarit-o cand a pus mana pe mine. Proasta miscare din partea lui. Nu aveam de gand sa il deposedez de arma,dar m-a scos din pepeni. Si cand l-am izbit de masina,mi s-a parut momentul oportun. Nu cred ca a observat,decat probabil cand a plecat. Oricum,trebuie sa recunosc,a avut sange in oua sa vina in fata sectiei sa faca un asemenea circ.
Imi verific arma si o pun in toc.
-Sper sa nu fie nevoie sa o folosesc.
Il sarut usor pe Matt in coltul gurii si parasesc biroul.Bombane in urma mea,bine-teles,dar nu-l bag in seama.Ies din sectie si ii intalnesc pe cei doi agenti care se ocupa cu protectia lui. Le fac semn sa fie cu ochii pe el ca pe butelie si ma indrept spre masina.Intru si dau sa pornesc cand Nick se aseaza nonsalant pe locul din stanga.
-Unde ti-e "frumoasa"?
-E parcata dupa colt,zice tragandu-si centura.
Ma uit la el amuzata.
-Ce te uiti asa la mine? Nu vreau sa se repete povestea de data trecuta. Inca nu mi-a trecut cucuiul din frunte si imi arata semnul.
-Se incadreaza bine pe fruntea ta lata.Dar,tinand cont ca si tura trecuta aveai centura pusa, ce te face sa crezi ca nu o vei pati din nou?
-Hai,hai gata cu metamorfoza "cum sa ii fac un nou cucui lui Nick",porneste masina si spune-mi ce e intre tine si Matt.
-O,nu. Nu ai sa afli nimic.
Face ochii mari la mine si pune o mana pe inima,prefacandu-se ranit.