Supusă ție! ||

Adevărul ||

- Nu, nu are cum nu ma voi lasa dus de nas de câteva vorbe, spun eu, îmi era greu de crezut, aveam nevoie de dovezi, și ea, Melody va fi distrusă dacă află, asta dacă ar fi adevărat.

- Bine, dar mâine când trezirea ei va avea loc, iti zic sa nu faci nimic, nu te apropia de ea, altfel ești în stare sa mori. Nu doar ca este un demon, dar în ea, trăiește un spirit străvechi numit Artemis, care a fost printre primii, dar și cei mai puternici demonii creați de Lucifer.

- De ce îmi spui asta, dacă asi muri, nu ți-aș mai sta în cale.

- Nu, vreau sa vezi cum te despart de "sufletul tău pereche" pas cu pas va fi incet și dureros, asa ea nu va suferi, ci tu.

- Tu neno...incep eu sa zic și ma ridic în picioare.

- Nu, nu te consuma de acum, ai timp zice el.

Și din senin sare pe primul geam din apropierea lui, imediat după îl vad cum zboară în dreptul geamului.

- Eliad, Melody ma va alege pe mine, nu va reuși sa stea departe, sângele apa nu se face.

Țipă el, apoi urcă în sus, cu speranța și o fărâmă credibila ca a plecat.

- Dorian, spun cat sa se audă.

Acesta intra imediat în sală, stiam ca e aici, si ma bucur într-un fel ca știe.

- Ce ma fac, nu vreau sa o pierd,zic si ma las înapoi în scaun, dacă e adevărat?

- Nu ai cum Eliad, e sufletul tău pereche.

- Tu nu ai văzut-o acolo, era atrasă de el, prima oara când iam rostit numele nu ma auzit.

- Nu stiu Eliad îmi pare rău, dar sunt sigur ca Melody nu te-ar părăsi, te iubește, aveți un copil imediat.

- Da, dar în acel moment ni parea sa mai conteze ceva inafara de el.

- Ești și gelos și speriat, ai încredere, ai încredere în dragostea voastră, vei vedea ca va rămâne cu tine.

- Dorian, dacă se întâmplă ceva, sincer eu nu pot trăi fără ea, fără copilul nostru, dacă îmi va lua și copilul ce ma fac?

- Vei lupta.

- Și dacă nu ma va mai vrea înapoi dacă nu va mai suporta sa îmi vadă chipul?

- Continui.

- Sa ce sa ma mint, dacă nu reușesc sa fac nimic, viata mea e terminată, asa ca tu ești singurul în care am incredere, tu vei primi regatul.

- Ce ai de gând sa faci?

- Dacă sentimentele ei nu vor mai fi pentru mine, ma voi omorâ decât sa îmi vad familia cu un alt bărbat, tot ce ar fi al meu fericirea mea sa fie prin magie a altuia.

- Eliad dramatizezi.

- Se poate, dar vei înțelege când vei avea un suflet, nu vei putea trai fără el, e atât de sfâșietoare această durere.

- Revino-ti, stai bine și gândește-te, ai nevoie sa iti limpezești gândurile.

Privesc spre tavan, pictat în modele auri, atat de strălucitoare ca ochi căprui ai Melodyei, aud usa, și știu ca Dorian mi-a lăsat timp de gândire.

Cum asi putea sa trăiesc fără ea, sa ma trezesc dimineața fără chipul ei angelic adormit pe perna, fără trezirile ei matinale dar mofturoase, zâmbetul ei frumos, ochi ei în care nu găseam alea decât dragoste, buzele ei rozali moi și voluptoase.

Imagini cu ea îmi trec rapid prin cap, și simt cum lacrimile mi se lasă ușor pe obraji.

Cum sa trăiesc fără ea. Îmbrățișările calde și saruturile pasionale, calduroase, fierbinți și perverse. Nopțile noastre de dragoste mângâieri tandre zgârieturi adâncii, corpul ei micuț în bratele mele, căldură ei, gemetele melodioase...fiecare moment im care ii simțeam corpul tremurand sub al meu de placere...Doamne, ea e perfecta pentru mine, e tot ce am avut și am nevoie, e tot ce ma reprezintă, singurul lucru ce ma face moale, singura persoana pe care îmi permit sa o iubesc, dar nu sa o ranesc.

Îngândurat, totul ținând de ea, ma indrept spre fosta ei camera, sunt sigur ca acolo a dus-o Dorian.

Intru în cameră, de cum ma aude, se întoarce brusc spre mine în alerta maxima de atac, zâmbesc în sinea mea, si ma indrept spre ea, chipul luptător se schimba într-unul trist, cu o privire confuză. O cuta mica i se creează intre sprancene, și dacă nu a-și cunoaște-o asi zice ca va începe sa plângă, dar sunt sigur ca nu va face asta, nu ii place, pentru ea plânsul e o slăbiciune, iar ea e regină mea cea puternica.

- Ești supărat pe mine, întreabă aceasta, iar eu rămân uimit, se aștepta să fiu nervos de ce?

- Nu, ar trebui, glumesc eu,si ii ofer unul din zâmbetele mele.

- Eliad asta nu e o glumă.

Ma indrept spre ea, o iau în brațe, picioarele ei stau pe o mana de a mea, iar spatele pe alta, ea e prințesa mea, o asez ca pe un fulg pe pat, si ii prind chipul intre palme.

- Tu ești a mea, obișnuieștete cu asta, nu te împart cu nimeni ai înțeles?

Aceasta zâmbește, ii simt fericirea explorând în suflet, chiar dacă lunea noastră e închisă.

- A stricat... Spune, și o vad cum privește dinou tristă în jos.

Fata mea e bipolara, nici nu știu ce sa ii mai zic, acum zâmbește acum e tristă, îmi e frica sa nu ma bată în secunda următoare.

- Hei, dacă nu o strica el, o stricam eu, nu rezistam o zi întreagă pana sa iti dau jos rochia asta splendidă jos.

Perversule, spune ea, si imi da o palma în joaca. Ce am zis eu, deja ma bate. Ii zâmbesc ca și cum a-și fi vânătorul și ea prada, și gata sa sar pe ea,..... Imi primesc o pernă în față.

- Ce am făcut? Intreb eu ispășit..

- Ești asa simpatic când te bat, doar asta.

- Ce regină sadica am și eu...spun și o prind într-un sărut flamand, aceasta ma prinde de după gat, și începe sa se joace cu firicele mele de par, toată pielea de pe corp e străbătută de un curent, iar inima parca e centrul de electricitate. Fata mea, poate sa întoarcă ori ce celulă din corpul meu pe dos, ca mereu o voi iubi.