De ce mă întorc mereu la tine ?

-//-

Motorul mașinii s-a oprit în dreptul marelui parc de distracții Ciccolini .
Soarele,își arunca ultimele raze de lumină, împroșcând bolta cerească cu nuanțe de oranj și violet.
O veche legendă spune că Soarele, a iubit Luna atât de mult, încât acesta moare în fiecare seară pentru ca cea din urmă să poată trăi. Unii spun că această poveste este doar un mit, și că defapt, ceea ce se întâmplă este pură știință. Probabil că au dreptate, însă noi, romanticii incurabili, tindem să cautăm o explicație mult mai profundă acestor fenomene. Preferăm să ne agățăm de aceste povești până la ultima fărâmă de speranță, pentru că doar astfel, știm cum să supraviețuim. Visând.

Miile de lumini colorate ale caruselelor pâlpâiau în neștire, oameni se îmbulzeau pentru a-și încerca norocul la diverse standuri, mirosuri de vată de zahăr, popcorn, creveți și mere caramelizate, se contopeau toate la un loc, emanând astfel dulcele parfum al copilăriei.

Un val de căldură mi s-a cuibărit în suflet, ridicându-mi totodată părul de pe mâini și făcându-mi pielea de găină. Inima îmi bătea nebunește, însă știam că nu era nici din cauza lui Alexander dar nici din cauza surprizei pe care mi-a făcut-o, pentru că nu mă prea dădeam în vânt după parcurile de distracții.
Cu cât înaintam mai mult, cu atât inima îmi bătea mai tare iar senzația de gol în stomac își făcea și ea apariția.
Nu , altceva se petrece aici . Dar ce ? Și de ce am senzația asta stranie ca am mai fost  aici ?
De ce am senzați asta de deja vu ? Nu știu.
Intuiția îmi spune că nu e de bine, dar inima mă îndeamnă să pășesc înainte.