De ce mă întorc mereu la tine ?

-//-

Zece minute mai târziu, Alexander intră zâmbitor pe ușile librăriei.
-Bună, micuțo!spuse el în timp ce se infiltra în spatele tejghelei pentru a-mi oferi primul sărut pe ziua de azi.
- Bună, Alexander!îi spun și eu , însă nu cu la fel de mult entuziasm, neputând să îmi revin din șocul de mai devreme.
-Hei,ce e ,ești bine?mă întrebă el, prinzându-mi bărbia și forțându-mă să îl privesc drept în ochii aceia albaștri, cu care am devenit atât de familiară.
Mă forțez să schițez un zâmbet și îmi pun mâinile pe pieptul lui pentru a-l liniști.
-Sunt bine,mamă,doar puțin obosită, atâta tot,îi spun, împungându-l cu arătătorul în piept.
Nu părea prea convins însă nu a mai insistat.
-Ai terminat aici?spuse, cercetând încăperea.
-Da. Îmi iau haina și geanta și sunt gata.
-Perect! Te aștept la mașină,să nu întârzii prea mult!
Mi-a dat un sărut scurt iar apoi s-a îndreptat spre parcare.
Super! Ce ma fac acum? Dacă voi continua așa, nu va dura mult până ce Alex nu va mai înghiți povestea asta. Haide, Lola, revino-ti!
- Bine, poți să o faci! Cine are întâlnire cu cel mai sexy bărbat? Tu ai, norocoaso!
-Ce mai încurajare!am pufnit la auzul proprilor mele cuvinte.

Așa cum a spus, Alex mă astepta în parcare. Ca un gentleman ce e, mi-a deschis portiera apoi a ocolit mașina și a urcat la volanul acesteia.
-Deci, unde mergem?îl intreb în timp ce mă chinuiam să îmi fixez centura.
-Lasă-mă pe mine,spuse Alexander și îmi prinse el centura, ca și când asta ar fi fost ceva prea ușor.
-Mulțumesc. Acum spune-mi,bunul și nobilul meu camarad, pe ce meleaguri se mai aventurează corabia noastră azi?
-Of, micuțo,ești atât de nerăbdătoare uneori. Secret.spuse el strâmbând din nas și scoțându-mi limba.
Luând poziția de "copil bosumflat", cu mâinile încrucișate la piept , fălci umflate ca un balon rozaliu și gura mică cât un mugure de bujor , am scos un pufăit plin de indignare și mi-am întors privire spre geam .
Niciunul nu a mai scos o vorbă pe toată durata călătoriei . Vântul îmi sufla prin câteva șuvițe rebele, desprinse din minunatul meu coc franțuzesc.
Am închis ochii și am lăsat aerul rece să-mi pătrundă prin vene și să mă încarce cu emergie. Până la urmă aveam nevoie, nu ? Doar porneam într-o nouă aventură. Și ce mai aventură avea să fie...