XII. "Evadarea"

Începe de la început
                                    

- Da! 

- Da, ce? intreaba acesta confuz.

- Da, si eu te plac! spun eu razand, apoi il cuprind intr-o imbratisare.

Imi respinge imbratisarea, imi cuprinde bratele intr-ale lui si ma fixeaza cu privirea.

- Da, dar eu te iubesc! spune acesta serios. Ce crezi ca ar trebui sa facem in situatia asta? *ridicand o spranceana.

- Nu stiu...spun eu relaxata razand.

- Vrei sa iti arat  eu? intreaba acesta afisand un zambet larg pe fata.

- Chiar te rog! spun eu cu o expresie neutra.

- Chiar vrei? intreaba el uimit. 

- Ce mai stai? Arata-mi! spun serioasa.

- Bine! 

Ma trage mai aproape de el si ma saruta apasat, apoi brusc se opreste si ma priveste in ochi.

- Vrei sa fii iubita mea? intreaba acesta zambind.

- Pai...sa mai ma gandesc... spun eu serioasa.

Expresia fetei i se schimba din una plina de fericire intr-una trista.

- Taehyung, si eu te iubesc! Si da, vreau sa fiu iubita ta! spun si ii cuprind fata in palmele mele dupa care il sarut pasional.

De ce sa ma impotrivesc sentimentelor atata timp cat asta e ceea ce imi doresc? De ce sa ma ascund cand pot sa radiez? 

- Alice? Ce faceti acolo? se aude vocea lui Sun-Hi venind dinspre scari.

- Nimic! spunem eu si Taehyung simultan.

Ne ridicam rapid si ne indreptam spre ea, care desigur ca nu era singura, ci era alaturi de Jimin care radea infundat.

- Stiam eu ca se vor intampla lucruri interesante! spune razand.

- Ce vrei sa spui cu asta? intreb eu stanjenita.

- Nimic... raspunde ironic. Taehyung, nu crezi ca e timpul sa plecam? 

- Ba da! Misiune e indeplinita, deci...putem pleca. 

- Deja? intreaba Sun-Hi trista.

- De ce, vrei sa stai cu mine? intreaba Jimin apropiindu-si fata de a ei.

- Nu! spune aceasta punandu-si palma pe fata lui si indepartandu-l.

- Gata, potoleste-te, Jimin! E timpul sa plecam, baietii isi vor face griji! 

Acestea fiind spuse, Jimin isi ia la revedere de la Sun-Hi dandu-i un sarut pe obraz, fapt ce o facu pe aceasta sa zambeasca, iar Taehyung imi cuprinde mainile intr-ale sale, sarutandu-ma apoi pe buze. 

- Ne vom revedea curand, foarte curand! spune el, desprinzandu-si mainile de ale mele si iesind pe usa impreuna cu Jimin.

- Si noi, Sunny! adauga Jimin.

Dupa plecarea acestora, ma rezem de usa si oftez adanc. 

- Ai atatea sa imi povestesti! exclama Sunny.

- Nu ai idee! 

*

A doua zi, trezita cu o durere insuportabila de cap, ma dau jos din pat si ma indrept spre dulap pentru a cauta o pastila. Inca nu imi puteam reveni dupa "socul" prin care trecusem si inca simteam ca e un vis. Sunt eu iubita lui V din BTS? Cum e posibil asa ceva? Ei bine, daca iti doresti ceva cu adevarat se poate implini...sau nu. Doar ca in cazul meu, visul a devenit realitate. Si ma bucur al naibii de mult sau as vrea sa fac asta dar starea nu imi permite.

Shh, It's A Secret! [√]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum