Shh, It's A Secret! [√]

VII. Agenţi secreţi

- Am sa incerc "Someone like you" de la Adele...spune el cu un ton scazut al vocii.

- Ok...spun eu zambind timid.

In momentul in care a inceput sa cante am simtit un fior ce imi strabate fiecare parte din corp, iar inima imi batea de parca voia sa imi iasa din piept. Felul in care ma privea, ma facu sa rosesc, fiindca simteam cum fata imi arde. "Nu e momentul potrivit, nu acum!", imi spun eu incercand pe cat pot sa imi stapanesc emotiile; emotii ce nu le-am mai simtit de mult timp.

Dupa ce imi canta aproximativ jumatate din melodie, privirea lui este indreptata, de la nivelul ochilor, la nivelul buzelor. Acelasi fior se intoarce, dar intensitatea acestuia fiind mult mai puternica. 

- Crezi ca daca te uiti asa la mine ma impresionezi? spun pe un ton ridicat, deoarece tensiunea ce se formase intre noi era prea mare.

- Ce vrei sa spui prin asta? spune el, fixandu-si privirea intr-un colt al camerei.

- Stii mai bine despre ce vorbesc! spun miscandu-mi palma in aria lui vizuala, deoarece ramase blocat.

- Hmm? spune el privindu-ma in ochi. 

Dupa cateva secunde adauga:

-  M-am plictisit! Ce mai facem? *facand ca un copil caruia nu i-ai dat suzeta.

- Mancam, ce sa facem...Apropo, stii sa gatesti? spun eu razand pentru ca nu ma asteptam ca el sa stie gati.

- Da...normal ca stiu! spune entuziasmat. Ai niste ramen? 

- Mda... La ce puteam sa ma astept! spun ducandu-mi palma la nivelul fruntii.

- Ai febra? spune acesta apropiindu-si palma de fata mea, chicotind.

- Nu! Pleaca de langa mine! * tipand. 

- Clar ai febra! *razand in hohote.

- Daca tu zici...spun indiferenta. Ma duc sa vad ce mi-a lasat mama de mancare. Revin. Asteapta-ma aici! adaug cu un aer de superioritate, ca doar eu sunt sefa.

- Bine, sefa! aproba acesta, dand usor din cap.

Ies grabita din camera, respirand usurata ca am scapat de presiunea ce nu disparuse. 

Ma indrept spre bucatarie, unde nu gasesc nimic de mancare lasat de mama. Eu nu obisnuiesc sa gatesc, nu prea imi place sa fac asta, dar daca este necesar stiu sa pregatesc ceva cat sa nu mor de foame. 

Cautam ca o disperata  cutia de cereale cu scortisoara pe care voiam sa o impart cu Taehyung. Aww, ce dragut, nu? Dar deodata, o cearta cumplita se auzi dinspre camera mea. 

Ma indrept intr-acolo, pasind pe varful degetelor ca nu cumva sa ma auda. Imi apropii urechea de usa, curioasa sa aflu despre ce este vorba. Tot ce auzeam erau vorbele lui Taehyung prin care acesta ii reprosa persoanei de la celalalt capat al firului faptul ca nu si-a respectat promisiunea sau ceva de genul. Ce promisiune?  

- Nu imi pasa! In momentul asta vin la studio! spune acesta pe un ton ridicat, auzindu-se infundat o voce groasa care ii interzicea sa nu plece din locul in care se afla.

In acel moment, pentru ca pozitia in care ma aflam nu era favorabila, am vrut sa ma misc din acel loc, dar chiar cand am vrut sa fac asta usa s-a deschis. 

M-am trezit intinsa pe gresia rece a holului, simtind o durere cumplita in zona capului.

Taehyung iese cu o falca in cer si una in pamant, pasind apasat spre usa din spate.