Shh, It's A Secret! [√]

X. Biletul

- Bine ca ai venit, domnisoara! spun parintii simultan, privindu-ma insistent.

- Mama...tata...pot sa explic! spun cu o voce tremurata.

- Alice...spune Taehyung cu un ton scazut al vocii.

- El...avea nevoie de ajutor... si am zis sa i-l ofer.

- Ce ajutor, Alice? Ce ajutor? tipa mama la mine, facandu-ma sa tresar.

- Doamna...spune Tae, fiindu-i teama de reactia mamei.

- Tu sa taci! adauga tata ridicand tonul. Ea e cea care te-a primit in casa, ea trebuie sa dea explicatii. Cu tine vom discuta mai tarziu.

- Tata...lasa-l in pace! spun eu panicata. El nu are nicio vina...

- Alice...adauga acesta indurerat.

- Atunci toata vina e a ta! spune mama hotarata. De bine ce ne-am mutat aici si deja ne faci probleme. Aveam pretentii de la tine, Alice! spune aceasta accentuand cuvantul "pretentii".

De aceasta vorba ma temeam cel mai mult, dar eram sigura ca o va spune. De mica am fost in relatii bune cu parintii, facandu-i sa se mandreasca si straduindu-ma sa nu ii dezamagesc. Fiind si singurul lor copil, asteptarile lor erau si mai mari pentru ca voiau un copil pe care sa se bazeze. Mica lor afacere vor, de asemenea sa mi-o incredinteze mie. Restaurantul "You & I" nu va exista daca eu nu il voi prelua si atunci parintii pentru cine muncesc, decat pentru mine.

Cu privirile atintite asupra mea, plec usor capul, obrajii incepandu-mi sa imi friga. Vina era intradevar a mea. Ce mai puteam spune? Cu ce mai ma puteam apara? 

- Spune-ne, domnisoara! adauga tata nervos de faptul ca nu mai ziceam nimic.

- Las-o, e suficient...spune mama. Am inteles...

- Ma...ma... spun eu ridicand privirea.

Evita sa ma priveasca in ochi, observandu-se pe chipul ei dezamagirea. Se apropie de Taehyung care statea pe marginea patului asistand la toata aceasta scena.

- Iar tu, tinere, sa parasesti casa imediat. Nu mai vreau sa te vad prin preajma fetei mele.

- E o neintelegere...adauga acesta in cele din urma. Nu s-a intamplat nimic intre mine si fata dumneavoastra...

- S-a intamplat, nu s-a intamplat, faptul ca stateai aici fara acordul nostru e deja un lucru grav! spune tata hotarat, luand-o de brat pe mama si paransind camera. 

Dupa ce acestia au plecat, m-am asezat pe pat, langa Taehyung.

- Imi pare rau...spune acesta atingadu-mi umarul. Eu nu am vrut sa...

- Nu e vina ta... spun ridicandu-mi privirea. E a mea...

- Voi pleca de indata! spune acesta ridicandu-se de pe pat. Si nu mai fii trista, totul va fi bine! 

- Crezi? spun eu privindu-l in ochi.

- Desigur! spune afisand un zambet larg pe fata. Nu esti frumoasa cand esti trista! 

- De parca tu ai fii prea reusit...spun razand. 

- Yaa!...Vezi ca se poate! spune zambind, prinzandu-ma de mana.

Ma uit pret de cateva secunde in ochii lui, apoi il intreb:

- Si acum unde o sa te duci?

- Acasa, unde altundeva? zice pufnind ironic in ras.

- Ma gandeam ca o sa stai pe strada...

- Ha ha...ce amuzanta esti! spune ironic. 

Un zambet larg mi se afiseaza pe fata, urmat apoi de o criza de ras incontrolabila. De abia acum imi dadusem seama ca singurul lucru care imi acoperea corpul era un prosop. Ca sa scap de aceasta situatie stanjenitoare radeam, doar radeam, dar fara sa ma pot opri.