Shh, It's A Secret! [√]

V. Momentul adevărului

<Din perspectiva lui Alice>

Merg grabita spre singura farmacie care se afla in zona, fiindca minunata mea casa se afla in salbaticie. Niciun vecin care sa iti zica sa dai naibii muzica aia mai incet la 12 noaptea, niciun copil care sa se joace in fata portii, doar casa mea cu ea insasi printre brazi inalti, singuratica la o margine de oras. Toate astea datorandu-se mostenirii primite de nici o saptamana de la grozava bunica Marta. Ce bunica, ce privire, de "nu mai vine sa te ia odata moartea aia ca m-am plictisit de tine". Nu era bunica mea buna, ci o scorpie ce i-a furat toata averea bunicului. Ma mir cum de ne-a lasat noua tot, dar in fine...In loc sa stam bine mersi in centrul New York-ului, am venit aici in pustietate. Viata cruda...

Dar sa revenim...mergeam repede, mai repede ca in vinerea dupa scoala, si usor, usor ma apropiam de destinatie.

Ajunsa la farmacie, raman uimita de numarul persoanelor care se afla acolo. Cred ca nu a mai fost atata lume de...dar stai ca eu m-am mutat acum cateva zile, de nu stiu cand. De obicei e cam pustiu pe aici, din cate am auzit.

Ma asez la coada plictisita, cascand ca si cand i-as inghiti pe toti de langa mine si imi mai verific o data buzunarul  sa ma asigur ca am luat banii cu mine ca nu cumva sa ma fac de rusine pe acolo.

Si cand credeam ca farmacia nu poate fi mai plina de atat, un grup de 4 fete de varste intre 16 si 18 ani intrau galagioase in mica incapere. Toate privirile erau indreptate asupra lor, desigur.

S-au asezat in spatele meu si, se pare ca erau preocupate sa discute despre ceva ce parea foarte important, asa ca de ce sa nu trag si eu cu urechea putin...

- Deci...nu pot sa cred!! V a fost vazut in zona asta seara trecuta! spune una dintre ele entuziasmata.

V? Unde am mai auzit eu numele asta?

- Da! TaeTae al meu a fost aici si eu nu l-am vazut! spune o alta fata moracanoasa.

TaeTae? 

- Dar de ce tocmai pe aici? intreaba o alta curioasa.

- Nu stiu, asta tot incerc sa aflu... spune prima fata dezamagita.

- Oh, Taehyung oppa! De ce nu am apucat sa te vad si eu, macar o data? spune una dintre ele asa de dramatic de parca juca in "Romeo si Julieta".

Dar stai...de cine oare vorbesc? V? TaeTae? Taehyung? Cine e acest baiat si de ce numele lui imi e asa de cunoscut? 

Dintr-o data imi amintesc unde am mai auzit numele asta...

- Asta e! La el! strig eu fara a-mi da seama ca sunt intr-un loc public.

Toate privirile erau atintite asupra mea.

- Uhm...sorry! spun eu ridicand usor mana la nivelul fetei. 

Intr-un final a venit si randul meu sa cumpar mult asteptatele pastile pentru "fat-frumos" necunoscut din casa mea.

- Ce doriti? ma intreaba zambind doamna ce vindea.

- Pai...cele mai bune pastile anti-gripa, va rog!

- Imediat!

Imi da punga cu acele cateva tone de pastile, glumesc erau doar 2 cutii, ii multumesc politicos si ma indrept spre iesire. Dar cand sa pun mana pe manerul usii, imi vine in minte numele de V..."-V./- Ce nume mai e si asta?/- Nu e un nume, prostuto!".

Ma intorc rapid spre fetele din spatele meu si le intreb:

- Cine tot e acest V de care vorbiti?

- Ha? Cu noi vorbesti? intreaba una dintre ele care parea a fi cea mai mare. 

- Da, chiar cu voi! spun holbandu-ma la ele si asteptand nenorocitul ala de raspuns.

- Nu stii cine e V? spune aceasta uimita.

- Ar trebui? adaug eu indiferenta.

- Nu stie cine e V! spune o alta razand ironic.

- Eu nu am ras cand am vorbit cu voi...spun eu serioasa. Vreau doar sa imi spuneti cine naiba e V asta?

- E cel mai dulce, adorabil, amuzant si perfect baiat din toate timpurile! spune alta fata cu o fata de indragostita.

- Uite! El e! imi arata una dintre ele o poza.

- E-e-el e V? spun eu cu vocea tremurata, comportandu-ma de parca am vazut o fantoma.

- Ce ai, esti bine? intreaba aceasta holbandu-se la mine.

- Cum de ai poza cu el in telefon? intreb uimita.

- Simplu, am descarcat-o de pe internet! spune acesta relaxata.

- De pe internet?! 

- Poti gasi mii de poze cu el la cat de popular este!

- Popular? Fa-ma sa inteleg...cine e mai exact el? spun cu o oarecare teama.

- De pe ce planeta vii? intreaba o alta fata. El e V, nume real - Kim Taehyung, vocalist in celebra trupa BTS. spune aceasta zambind cu gura pana la urechi.

- BTS? Nu se poate! spun eu socata, fugind apoi.

- Ce e in neregula cu ea? spun fetele in cor.

- Oh, nu! Nu se poate! Nu are cum...

Alergam atat de repede, de parca trebuia sa prind ultimele reduceri la pantofi..

Ajung in fata casei, rosie mai ceva ca o rosie, abia respirand. Deschid usor poarta si apoi usa, ca nu cumva sa ma auda ai mei, pasesc cu sfiala si ma indrept spre bucatarie. I-am promis ca ii aduc si ceva de mancare, hai sa nu fiu chiar asa de rea. Iau repede o punga si pun catevceva de mancat in camera. Iau cele doua pungi si ma indrept, incercand sa imi pastrez calmul, spre dormitor.

Deschid usa hotarata, intru fara scoate macar un cuvant, o incui, las pungile pe pat si ma uit atent la Taehyung.

- Tu esti... spun eu indreptand degetul aratator spre fata lui. Tu chiar esti...?

Statea pe jos cu Sara in brate si se uita la mine cu o fata de nevinovat.

- Raspunde-mi! spun eu ridicand usor tonul vocii.

- Cine sa fiu...? intreaba el ca si cum nu ar stii despre ce vorbesc.

- Tu chiar...faci parte din trupa aia...BTS? intreb eu, cuvintele abia iesindu-mi pe gura.

- Am zis ca iti voi povesti totul la momentul potrivit! spune el ridicandu-se in picioare.

- Cum ai putut sa imi ascunzi un asa lucru? Crezi ca nu era important sa stiu? spun eu nervoasa, uitandu-ma la el cu ura.

- Am zis ca iti povestesc...dar nu acum... spune el incercand sa se apere.

- Cred ca macar atat meritam si eu sa stiu pentru ca te-am lasat sa stai in casa mea...spun dezamagita.

- Dar nu ai spus tu ca imi dai ragaz doua zile? spune acesta fixandu-ma cu privirea.

-Ma gandeam ca e o poveste legata de familie, de care te feresti sa imi spui, pentru ca e personala si nu prea ma priveste pe mine, bla, bla, bla... Dar in cazul asta, ai fi putut sa imi spui. 

- Si cum ar fi trebuit sa iti zic daca tu nu m-ai recunoscut,vezi ca sunt un k-pop star si vreau sa ma gazduiesti cateva zile?

Involuntar ma pufneste rasul, apoi adaug.

- Nu...dar puteai totusi sa imi zici. Cine ar fi crezut ca tu esti un idol coreean. Nu semeni cu unul sa stii...spun privindu-l in ochi.

- Heeeei! spune el nervos. Asta chiar a durut! 

- Stiu! spun razand. Acum...hai sa mancam ca sunt lihnita.

- Ah, insfarsit! exclama el cu un zambet tamp pe fata.

Ne asezam amandoi pe pat, stand turceste si desfac punga pentru a scoate mancarea ce o aruncasem mai devreme acolo, dar cand sa luam si noi o bucatica, acolo de pofta, o voce se aude din spatele usii.

- Alice, cu cine tot vorbesti acolo?