Licitația

Prolog

17 iunie 2011

Parcul de distractii pe care parintii Troiei l-au ales pentru ziua de nastere a fiicei lor era imens. Zecile de constructii si masinarii care mai de care mai stranii urcau si coborau intr-un ritm alert, dupa dorinta copiilor entuziasmati si zambitori. Un parc de distractii era un loc potrivit pentru aniversarea varstei de paisprezece ani , insa Troia , dupa lungi asteptari si dorinte refuzate, acceptase sa isi petreaca aceasta zi in compania tatalui sau. O companie neplacuta avand in vedere divortul recent prin care trecusera parintii sai. Dupa lungi dezbateri in instanta, judecatorul a decis ca pentru o tanara in crestere, prezenta mamei va avea o influenta benefica. Nu acelasi lucru il gandea Hemey Larson, tatal biologic al Troiei.

Acest barbat imposibil cu atitudine mereu rece si distanta reusise sa distruga familia mult mai usor decat a fost construita. Insa era prezent in acea zi. In acel moment o tinea strans de mana simuland dragostea parinteasca atat de greu de obtinut din partea lui, iar ea, ca o fiica cuminte, incerca sa ignore privirile pline de ura pe care parintii sai si le aruncau atunci cand ea isi intorcea pentru scurt timp privirea.
Plimbandu-si privirea printre sutele de persoane din jurul sau observa zambete . Incercarile sale de a schita unul sfarsisera in esec, iar mana rece a tatalui sau o tintuia langa el fara a se putea elibera.

Se smulse brusc de langa tatal sau, si disparuse in marea de oameni ce curgea spre iesirea din parc. Se intoarse si alergase spre singurul loc in care se simtise intr-adevar detasata de haosul din jur, de disperarea ce o cuprindea de fiecare data cand il vedea pe cel ce o mutilase pe mama sa, de cel ce o maltatase timp de sapte ani, din momentul cand Troia incepuse primul an de scoala. Impinse doi copii in fuga sa nebuna spre tunelul groazei, dar inca putea auzi strigatele mamei sale, nu si ale lui.
Singurul lucru pe care il auzise a fost injuratura din momentul cand isi separa mana de a lui. Nu isi putea imagina reactia lui din momentul cand o va gasi, asta daca va depune suficient efort pentru a pleca in cautarea ei. Singurul lucru pe care il regreta a fost dintotdeauna mama sa. Singura fiinta ce ii fusese mereu alaturi in timpul divortului ce a devdnit un deliciu pentru comunitate, scandalul ce a urmat fiind subiectul multor femei interesate de celelalte familii.

Troia patrunse in culoarul ce despartea Tunelul Groazei de lumea exterioara si se aseza in unul dintre vagoanele mici si prost decorate. Dupa lungi minute de asteptare, trenul de culoare albastra porni printre monstrii de plastic ce apareau in decor.

Teama de intuneric disparuse, insa Troia nu se simtise in largul sau atunci cand trenul oprise brusc la jumatatea traseului. Acest lucru era neobisnuit, avand in vedere volumul de oameni ce se aflau in parc. Sunetele stranii venite din spatele sau o linisteau. Probabil cineva venea dupa ea, un angajat preocupat de siguranta ei, nicidecum tatal sau care acum cu siguranta se relaxa la una dintre terasele parcului dand peste cap o lada cu sticle de bere si pregatindu-si o noua repriza de lovituri.

Sunetele se apropiau, insa Troia ramase in acelasi loc asteptand in intuneric. Atunci cand simtise o prezenta in spatele sau, se intoarse. Prea tarziu insa. Barbatul ii lipise batista urat mirositoare de fata si ii prinse mainile impiedicand orice protest al tinerei ce incepea sa oboseasca cu fiecare secunda care trecea. Inainte de a adormi observase un semn distinctiv. Tatuajul in forma de sarpe de pe tampla celui ce o tinea blocata. Apoi, intreaga ei lume se scufundase intr-o mare de intuneric, din care nu isi mai dorea sa iasa.

2016. Londra.

Parfumul scump ce plutea in aer ii amintea lui Adonis West de excentricismul din cazionoul din Las Vegas in care urmarea cu interes ultimele mondenitati din lumea bogatasilor. Nu era o aroma interesanta, din moment ce plutea intr-un club din Londra, ceva trebuia schimbat. Decorul, sau poate cel ce prezenta femeile , aduceau licitatiei o nota mult prea invechita. In cel mai bun caz, nu isi putea vedea competitorii, ceea ce reprezenta un beneficiu. Nu isi dorea ca ceilalti sa ii cunoasca gusturile, infatisarea sau chiar numele.