Pastreaza-mi secretul

Nu trebuia sa faci asta

Capitolul 2


Nu stiu pe unde conduceam, doar mergeam aiurea. Inca nu imi vine sa cred ca tocmai azi am putut sa ne despartim. In primul rand ca e prima zi de scoala si in al doilea rand ca mai erau 2 luni si faceam un an impreuna.
Nu,nu mai vreau sa ma gandesc la asta..
Asa... Unde NAIBA sunt?
Ma aflu pe o strada si imprejur sunt numai copaci. Incet,incet, observ ca incepe sa ploua. Minunat, urasc sa sofez atunci cand ploua.
Imi opresc masina pe margine, imi scot umbrela si ies din masina. Drumul incepe sa mi se faca cunoscut. Eram la vreo 15 minute departe de oras. Cand am reusit sa conduc atat?
Mai stau afara cateva minute bune, sa ma calmez si sa iau niste aer curat, chiar daca ploua. Intru din nou in masina si ma intind pe scaun. Nu cred ca o sa am probleme, e prima zi doar.
Deodata, in fata masinii mele se aude un clacsonat. Vad un bmw negru, foarte dragut, din care iese un baiat... Stai! Asta e cumva Harry?
Deschid si eu usa si ies afara, de data asta uitand umbrela.
-Hei! Audrey,nu? Ce faci aici?
-Buna... Luam niste aer curat. Tu ce faci?
-Pe drumul asta e casa mea. Esti in regula?
-Da, de ce nu as fii?
-Hai mai bine sa intram in masini. Ploua chiar tare!
Dupa asta s-a urcat la volan si si-a tras masina langa a mea, in dreptul geamului. Am urcat si eu in a mea si am inceput sa vorbim.
-Deci, tu si tipul ala v-ati despartit?
-Hmmff, e un dobitoc! Mai bine nu ma incurcam cu el de la inceput...
-Saraca de tine.. Ce gust mai ai la baieti.
-Hei.. Nu sunt in starea necesara pentru a contrazice.
-Ok. Pai.. Ne vedem la scoala.. Du-te acasa si schimba-ti hainele sa nu racesti.
Nici nu am apucat sa ii raspund ca a si plecat de acolo. Este destul de ciudat Harry.
Am ajuns cu bine acasa. Tata nu banuia nimic. E bine! Am urcat in camera mea si m-am dus sa fac o baie calda.
La 11 m-am bagat la somn cu gandul la tot ce s-a intanplat azi. Am avut cu adevarat ghinion.
A doua zi a venit foarte repede. M-am spalat pe dinti, m-am imbracat si am plecat spre scoala fara a mai manca.
Ajunsa acolo, m-am dus la dulap sa imi las cartile. Kat era acolo si cand m-a vazit m-a luat in brate.
-Audrey, draga mea, esti bine? Mai esti suparata? Lasa ca o sa il bat eu pe Dylan. Nu va mai indrazni sa dea ochii cu tine!
-Nu.. Lasa-l. Oamenii ca el trebuie ignorati. Nu mai vreau sa aud ninic despre el.
-Ok.
M-am uitat prin hol si l-am vazit pe Harry langa dulapul lui cu o groaza de fete pe langa el. Cred ca acum e cel mai popular din scoala. Am ras usor fara a fii auzita.
-Kat,eu ma duc in clasa,ok? Vorbim la engleza. Pa.
-Binee,pa!
Trec pe langa dulapul lui Harry, iar acesta cand ma vede vine imediat dupa mine.
-Ce faci? Ma intreaba el.
-Bine.. Sti,nu trebuia sa pleci asa de acolo. Fetele acelea cred ca sunt triste.
-Mda, pai ti-am zis ca nu prea imi place sa vorbesc mult.
-Atunci cu mine de ce vorbesti?
-Chiar nu stiu.. Mi se pare ca esti o persoana linistita
-Pai...mersi.
Am rosit putin, dar sper ca nu a observat. Ar fii foarte stanjenitor.
Ne-am asezat amandoi in banca si nu am mai vorbit asa mult. A intrat si profesorul in clasa si ne-a dat la fiecare banca o foaie care avea intrebari destul de grele dupa mine.
- 3, 22.
-Huh? Ce ai zis? Il intreb eu pe Harry
-Raspunsul la primul exercitiu e 3,22.
-Aaa, mersi.
Toata ora a decura destul de normal. Mai mult el a rezolvat problemele si am primit amandoi 10.
Cand s-a sunat de pauza, din nou a iesit cel mai repede. Chiar nu inteleg ce se petrece. Spre surprinderea mea, m-a asteptat la usa.
-Credeam ca iar pleci ca ieri.
-Da, pai nu am mai plecat. De ce? Esti fericita?
-Pleaca ma de aici! Zic asta si incep sa rad.
-Vorbim la cantina?
-Ok, paa!
Ma duc sa ma intalnesc cu Kat la engleza. Mai vorbim noi ce vorbim, mai trece inca o ora si vine vremea sa mergem la masa.
Ne umplem amandoua tavile si ne asezam langa Matt si Luke.
-Iubii, ce faci? O intreaba Matt pe Kat.
-Stai,voi doi sunteti impreuna?
-Da, scuze am uitat sa iti zic. Imi spune Kat
-Nu-i nimic. Ma bucur pentru voi.
-Umm, Audrey? O voce cunoscuta ma striga pe nume.
Ma intorc si il vad pe Harry.
-Da?
-Pot sa mananc cu voi la masa?
-Desigur. Hei baieti, il stiti pe Harry,nu? Faceti-i si lui loc.
-Buna Harry! Spun toti deodata.
-Salut.
Acesta se aseaza langa mine si incepem cu totii sa vorbim si sa radem. Chiar l-am vazut zambind. Nu credeam ca e posibil.
-Deci, sa inteleg ca deja m-ai uitat?
Ma intorc repede si dau de Dylan care se uita ciudat la mine.
-Nu e treaba ta, da? Te rog sa pleci!
-Deja m-ai inlocuit nu? Cu Harry? Chiar nu credeam ca esti o curv...
-Inceteaza!
Harry s-a ridicat si i-a tras un pumn lui Dylan. Am ramas masca. Defapt aproape toti de acolo erau masca.
-Nu vrei sa o lasi in pace? Esti chiar enervant!
-Indraznesti sa te pui cu mine?
Dylan se ridica de pe jos si vrea sa se ia la bataie cu Harry, dar nu stiu cum, Harry s-a uitat urat la Dylan iar acesta a inceput sa fuga de langa noi.
-Ce s-a intanplat? L-am intrebat pe Harry
-S-a dovedit ca este o mâta speriata!
-Hai sa plecam de aici. Cu totii.
Ne-am ridicat si am plecat de acolo. A fost chiar ciudata toata faza asta.
Harry a plecat de langa noi, iar eu m-am dus la urmatoarea mea ora. Nu m-am putut concentra foarte mult.
A venit si sfarsitul orelor, iar eu cu Kat ne-am indreptat spre masini.
-Am o idee! Vrei sa mergem maine la mall? Nu am mai fost de mult! Zice aceasta.
-Ok.. E bine.
-Super, atunci pe maine. Paaa!
-Pa.
M-am dus la masina mea si am vrut sa plec dar cineva m-a oprit. Era Harry.
-Te-ai suparat pe mine? Ma intreaba el.
-Nu, dar puteam sa ma descurc si eu cu el sa stii.
-Imi pare rau, am exagerat.
-Nu-i nimic, vorbim maine.
Ma urc in masina si ma duc direct acasa. L-am salutat pe tata, si am urcat la mine in camera. Ma intreb si eu.. Oare ce se va mai intampla maine?

--------------------------------

Acesta a fost al doilea capitol. Sper ca va placut. Daca nu, imi pare rau.
V-ar placea ca cei doi sa fie impreuna?
Daca da, lasati un comentariu, ok? Eu stiu deja ce voi scrie in continuare, dar vreau sa aud niste pareri.
Paa :*