Pastreaza-mi secretul

Ajuta-ma!

Capitolul 10


-Poftim?!
Nu imi vine sa cred ce am auzit. Eu...varcolac? Nu,nu se poate! M-am ridicat de pe canapea si am inceput sa tip la ei.
-Cred ca glumiti! Va inselati!
-Nu e de glumit, Audrey! Nu in situatia asta.
Simt ca nu ma mai tin picioarele si ma prabusesc pe jos. Viata mea...nu poate fii asta. Nu! Vreau sa fiu o adolescenta normala nu un ..... varcolac dornic sa ucida.
-Va rog....ajutati-ma. Trebuie sa fie vreun leac,ceva..
Ma uit inspre ei si toti se uitau cu mila la mine. Nu pot sa accept lucrul asta.
Ma uit la Harry, dar acesta se uita in gol,meditand. Dintr-o data am vazut-o pe Anna ridicandu-se in piciore.
-Stiu! Exista un antidot!
Ne uitam cu totii uimiti la ea.
-Chris, o mai stii pe doamna Dawson care locuieste aproape de noi?
-Da, ea e doamna la care ne duceam sa ne faca sange artificial....Ooo, asta e! Zice el zambind.
-Ce e? Intreb eu, confuza.
-Cred ca doamna aceea iti poate face un antidot, zice Anna. Ea e...un fel de vrajitoare. Stie sa faca doar potiuni.
-Credeti ca o sa mearga? Intreaba nesigur Harry.
-Sper. Sa mergem!
Iesim cu totii din casa si ne ducem la masina lui Harry. Poate este o speranta pentru mine. M-am asezat in dreapta soferului iar Chris si Anna stateau in spate, dandu-i indicatii lui Harry.
-Ia-o la dreapta, dupa aceea trebuie sa fie un podulet dupa care trebuie sa o iei imediat la stanga. Dupa aceea..
Chris nu a apucat sa termine ce voia sa zica pentru ca a fost intrerupt de Harry.
-Sa stii ca nu o sa tin minte tot ce imi zici daca zici asa, deodata!
-Scuze..
In 5 minute am ajuns la casa acelei doamne. Ne-am dus la poarta, iar Anna a inceput sa o strige. In mai putin de 10 secunde, am vazut-o iesind din casa. Cred ca are in jur de 50-60 de ani, dar nu arata foarte rau.
-Ce faceti? Ati venit pentru sange?
-Nu, defapt am venit pentru un leac. Spune Harry.
-Dar pentru ce?
-Pentru..varcolaci. Prietena noastra, Audrey, a fost zgariata ieri de un varcolac si trebuie sa o ajutam.
-Veniti..intrati.
Am urmat-o pe doamna Dawson in casa pana am ajuns la o usa mare, incuiata. Aceasta a luat o cheie din buzunarul pantalonilor si ne-a descuitat. Acum ne aflam intr-un fel de laborator.
-S-a intors familia Blue? Intreaba femeia.
-Da...din pacate. Acum, credeti ca exista vreun antidot?
-Stiu unul si sper sa mearga. Domnisoara a fost muscata ieri, zici?
-Da.. Ii raspund eu.
-Atunci e bine! Antidotul nu ar fii functionat daca ar fii trecut mai mult de 3 zile. Pot sa il fac la timp,am ingredientele necesare. Va rog sa va duceti in sufragerie si sa asteptati.
Am plecat fericita spre o canapea si m-am asezat cu Harry, langa mine. Chris si Anna s-au dus afara. O sa fiu din nou normala! Dar un gand ma nelinistea...
-Harry..ce ai fi facut daca m-as fi transformat intr-un varcolac? Ar fi trebuit sa ne despartim?
-Audrey, chiar daca ai fii devenit un varcolac complet, nu te-as fi lasat niciodata! Ne descurcam noi. Nu pot lasa sa te pierd pentru un asemenea lucru.
-Serios? Dar..vampirii si varcolacii sunt dusmani.
-Ei bine, cred ca am fi sfidat logica, pentru ca acest vampir te iubeste!
Mi-a luat fata in mainile sale si a inceput sa ma sarute foarte pasional. Mainile lui urcau si coborau pe spatele meu, iar eu aveam mainile in jurul gatului sau. M-a intins pe canapea si s-a pus peste mine, sarutandu-ma pe gat, urcand catre buze. Nu mai aveam aer, dar nu imi pasa. Conteaza numai momentul acesta. In final s-a oprit si m-a sarutat pe frunte.
-Nu iti face griji, micuta mea. Vei obtine antidotul si vei reveni la normal. Iti promit!
In clipa urmatoare doamna Dawson a iesit din laborator si ne-a zis ca potiunea este gata. I-am chemat si pe Anna si Chris si ne-am dus dupa doamna. Pe masa am vazut o cana incare se afla ceva vascos.
-Ce contine antidotul? Intreb eu dezgustata.
- Mai bine nu trebuie sa stii, ca poate dupa aceea nu mai vrei sa bei! Imi zice aceasta zambind.
Am luat cana in mana si m-am uitat pe rand la prietenii mei. Toti imi faceau semn sa beau. Mi-am dus mana stanga la nas si cu mana dreapta am dus cana la gura. Am strans din ochi si am dat tot continutul pe gat.
Cand am terminat, ma asteptam sa vomit si sa tip, de parca as fi fost otravita, dar nu s-a intamplat nimic.
-Asta e tot? Acum sunt bine? O intreb eu pe doamna Dawson.
-Da. Nu te vei mai transforma in varcolac, iar rana de la mana se va vindeca...ca la un om normal. Imi zice zambind.
-Yeeeeeee!
Am inceput sa sar de fericire si i-am luat pe toti la imbratisari. Am scapat!!
I-am multumit de o mie de ori doamnei si am plecat. I-am lasat pe Anna si Chris la ei acasa iar Harry m-a condus pana la mine.
-Ciudat ca nu am simtit nimic dupa ce am baut potiunea. Adica, m-as fi asteptat sa cad pe jos si sa ma tin de gat de parca ar fi trebuit sa mor. Intelegi ce vreau sa zic, nu?
-Da...se pare ca Millie Dawson stie ce face. Esti fericita,nu?
-Normaaal!
In cateva minute am ajuns acasa si i-am multumit lui Harry. L-am pupat pe obraz si am vrut sa ies, dar el m-a oprit.
-Stai, vreau sa te intreb ceva..
Am un sentiment ciudat de deja vu. Am chicotit cand m-am gandit la prima noastra intalnire, dar m-am intors sa-i raspund.
-Da?
-Ai vrea...sa vii la balul de iarna cu mine,Audrey?

------------------------------------

Ta da! Un nou capitol. :P. sper sa va placa xx LASATI PARERI. <3