Pastreaza-mi secretul

Dupa furtuna, apare soare

Capitolul 14

Fata m-a luat de mana si m-a tras dupa ea. Nu inteleg de ce vrea sa ma ajute, dar totusi nu o sa ma plang daca e singura mea sansa sa scap. Am mers amandoua pana la o masina, a ei presupun.

-Urca!

M-am supus imediat si m-am pus pe locul din dreapta. Stiu ca m-a salvat, dar este un varcolac si nu am incredere in ea.

-Stiu la ce te gandesti. Nu te-am salvat in mod special pentru ca imi pasa de tine. Doar nu imi place ca Jesse se ia de oameni nevinovati, iar tu nu ai nicio treaba cu el.

-Imi pare rau...Dar chiar nu pricep de ce sunteti "in razboi". Nu se poate rezolva cumva?

-Tu chiar nu stii nimic... Nu, mereu vom fi asa. Asta este in natura noastra, inamici pe viata.

Nu am mai zis nimic si m-am uitat la drum. Nu aveam de gand sa contrazic un varcolac care putea sa ma bata in orice clipa.

-Unde ma duci? Am reusit sa mai spun.

-La tine acasa, evident!

-Stii unde stau??

-Da. Casa ta a devenit cunoscuta pentru noi acum. Cred ca stii si de ce, chiar daca mie nu imi face placere lucrul asta.

In mai putin de 5 minute am ajuns in fata casei mele. Harry era acolo cu spatele si vorbea cu cineva la telefon. Cand a auzit sunetul masinii fetei, s-a intors imediat. Am iesit repede din masina si m-am aruncat in bratele lui.

-Audrey, cum ai ajuns aici? Te-am cautat in padure peste tot!

-Pai..

Nu am apucat sa-i raspund, pentru ca tipa aceea a coborat si a venit spre noi. Harry m-a tras in spatele lui si voia sa se duca spre ea, cu coltii pregatiti, dar l-am oprit la timp,tragandu-l de mana.

-Stai! Ea m-a adus aici, m-a salvat de un alt om de-al lui Jesse!

-Cum?? Ce tot vorbesti, este inamicul nostru, Audrey!

-Nu te mai umfla in pene, vampirule! Este adevarat, eu am salvat-o si ti-am adus-o, dar asta nu inseamna ca am incheiat-o cu tine si familia ta! Trebuie sa ma intorc acum. Ne mai vedem...Audrey.

-Stai putin. Zi-mi macar cum te cheama! Ii zic eu.

-Jennifer...

Dupa ce imi raspunde, se urca in masina si pleaca. Ma intorc spre Harry care era uimit de ce s-a intamplat.

-Asta a fost neobisnuit...

-Stiu si eu am fost surprinsa. Haide mai bine sa intram inauntru sa vorbim.

Am intrat si ne-am asezat pe canapeaua din living, fara sa ne uitam unul la altul.

-Cu cine ai vorbit? Il intreb, amintindu-mi ca vorbise cu cineva la telefon.

-Cu Anna. Au facut "potaile" sa plece si nu cred ca se vor intoarce prea curand, spune zambind.

-Minunat!

Ma intind pe canapea si rasuflu usurata. Macar, pentru moment,pot sa ies din casa fara sa ma gandesc ca as putea fi rapita. Nu m-am gandit niciodata ca as putea experimenta ce am trait azi, dar cu "viata" asta noua, totul e posibil.

Harry s-a aplecat spre mine si s-a uitat cu o fata trista.

-Imi pare rau ca te-am lasat singura si pentru ce ti s-a intamplat. E vina mea...

-Off, inceteaza! Nu e vina ta, nu ai avut ce sa faci. Tot ce conteaza e ca acum sunt in siguranta... Iar tu esti langa mine.

L-am sarutat, iar el m-a ridicat si m-a pus in poala lui. Mainile mele erau acum in parul lui, iar el imi saruta gatul cu foc. Timp de cateva minute numai asta am facut, pana cand tata si-a facut aparitia pe usa.

M-am dezlipit repede de Harry si am alergat sa-l intampin.

-Tata! Hei, ce bine ca ai venit.

Il iau in brate, iar acesta incepe sa rada.

-Si mie mi-a fost dor de tine, draga. Ooo... nu am observat ca este si Harry aici. Ce mai faci baiete? Ai avut ieri grija de fata mea?

-Da, domnule...bineinteles.

-A fost perfect, tati. I-am zis fara sa stiu ce sa mai spun.

-Ma bucur. Acum, ma scuzati, dar trebuie sa ma duc sus sa ma schimb.

-Nu e nimic. La revedere domnule!

Tata urca sus, iar eu ma duc inapoi la Harry. Acesta zambeste si ma ia in brate.

-Trebuie sa pleci...

-Stiu...Maine vii cu mine in oras? Ma intreaba el.

-Pentru ce?

-Este spectacolul la care am luat bilete. Ai uitat?

-Aaa, da o sa vin. Mergem cu masina mea. Ii zic eu.

-Binee. Sa iti iei la tine cadourile de la Chris si Anna. Ne vedem maine.

Ma saruta si iese din casa.

Zambesc in sinea mea si ma duc in dormitor, unde ma arunc extenuata in pat.La ce zi am avut, un somn este binevenit, nu credeti?

---------------------------------

Stiu ca este cam scurt, am fost cam ocupata azi... Ma gandesc ca dupa ce termin povestea asta, sa fac alta, din perspectiva unui baiat. Ce credeti? :)