Pastreaza-mi secretul

Intalnirea

Capitolul 1


Ziua de 15 septembrie. Cu totii cred ca stim exact ce zi e aceasta. De fiecare data ma intreb:Oare cum trece vara atat de repede? Cred ca cineva isi bate joc de noi. In fine, e 6 si jumatate dimineata si trebuie sa ma pregatesc pentru prima zi din clasa a 12-a.
Ma ridic din pat cu cea mai mare lene posibila si ma tarasc pana la baie. Ma spal pe dinti si imi fac un dus scurt iar dupa aceea ma duc din nou in camera sa ma schimb. Imi iau niste haine obisnuite si ma duc jos unde il vad pe tata servind micul dejun.
-Neata tati!
-Neata Audrey! Cum ai dormit? Esti emotionata draga mea? E prima zi de scoala.
-Tata, mereu ma intrebi lucrul asta si de fiecare data iti spun ca nu. Ce e asa mare scofala ca e prima zi? Oricum am mai facut asta de 11 ori pana acum.
-Bine,bine stai jos si mananca. Ti-am pregatit niste oua cu sunca. Preferatele tale.
-Esti cel mai bun,tati!
Mananc cu mare pofta tot ce mi-a pregatit dupa care vreau sa ies afara.
-Stai Audrey! Ia cheile de la masina mea. Se pare ca va ploua azi.
-Ok.
Apuc cheile de la tata si pornesc spre masina. Intru repede si bag cheia in contact. Nu eram in intarziere dar mie nu imi placea sa ajung tarziu la scoala. Voiam sa mai am timp sa vorbesc cu prietenii mei.
Tot drumul nu am facut decat sa ma gandesc cum va fii noul an scolar. Nu stiu de ce dar sper ca ceva sa fie diferit de data asta.
Ajung in parcarea scolii si parchez volvo-ul tatei. Mda.. Aceeasi agitatie. Normal.
Merg atenta sa nu fiu daramata de vreun baiat sau luata la suturi de majorete care repeta chiar si in parcare.
Intru repede si ma duc la dulapiorul meu sa imi las cartile. Deodata in spatele meu sare cineva si era sa fiu daramata daca nu ma tineam de dulap.
- Heeeei Audreyy! Ce dor mi-a fost de tine nebuno!
-Aaa tu erai Kat! Daca mai sari odata pe mine o sa il pun eu pe Matt sa sara pe tine! Si zici ca eu sunt nebuna.
Cand a auzit de faza cu Matt s-a dat repede jos. Era baiatul de care ii placea ei si cu care eu mai vorbeam. Eu si Kat suntem cele mai bune prietene inca din gradinita cand am fost amandoua pedepsite pentru ca am aruncat cu pachetelele noastre de mancare in supraveghetoare.
-Si ce ai facut vara asta? Ma intreaba ea.
-Mai nimic! Am stat acasa si am fost la bunici care stau cu cateva case mai departe de mine. Nu prea ai ce sa faci in Louisiana.
-Mda.. Nici eu nu am facut mare lucru.Apropo,Stii ca o sa avem un nou coleg?
-Nu. Cum il cheama?
-Harry Summers. Eu l-am vazut si e chiar dragut. Are parul saten cret foarte misto si ochii verzi. Daca nu mi-ar fii placut Matt, cu siguranta l-as fii ales pe el!
-Aha. Pai eu ma duc pana la Dylan.
-Ok. Ne vedem la engleza!
Dylan este prietenul meu. Suntem impreuna de aproape un an.
Merg usor pe hol si ma indrept sa sala la care am auzit ca are primul curs.
Intru in cabinetul de istorie si il vad pe el stand cu prietenii lui pe banci.
-Dylan! Strig eu fericita
Cand si-a auzit numele s-a intors dar mi s-a parut ca nu era prea fericit sa ma vada. Nu am luat asta in seama si m-am dus la el.
-Ce faci? Mi-a fost foarte dor de tine! Ii zic eu asta dupa care il iau in brate.
-Da... Si mie..
-S-a intamplat ceva? Nu esti bucuros ca ma vezi?
-Ba da.. Doar ca acum am putina treaba. Vorbim mai incolo, ok?
-Aa, bine. Cum vrei tu. Spun asta dupa care plec.
Nu inteleg ce s-a intamplat cu el.
Merg pe hol si caut clasa mea, deoarece prima ora am mate. Cand o zaresc, intru in clasa si vad ca aproape toti erau acolo. Mai erau doar doua locuri libere. Un loc langa Maggy, o fata mai ciudata obsedata de melci si alt loc langa un baiat necunoscut. Decat sa stau langa Maggy care tot timpul vorbeste prostii, decid sa ma asez langa el.
-Buna, eu sunt Audrey. Te superi daca ma asez langa tine?
El isi ridica privirea si raman fara suflare. Parul cret si ochii verzi. Deci el trebuie sa fie Harry Summers. Avea dreptate Kat cand a zis ca e dragut.
In fine, se uita putin la mine si isi lasa din nou capul in jos.
-Mda.. Ia loc.
Aud aprobarea si ma asez. Imi pun cartile pe masa si ma gandesc ce conversatie sa fac. Era putin stanjenitor.
-Si.. pe tine cum te cheama? Ce intrebare stupida am pus. La altceva nu ma puteam gandi?!
Sta o clipa dupa care raspunde cu jumatate de gura:
-Harry.
-Nume dragut. Apropo, nu ai de ce sa fii timid. Trebuie sa ai curaj.
A inceput sa rada incet de afirmarea mea. Cred ca nu m-am facut de rusine, nu?
-Nu sunt timid.. Doar ca nu prea imi place sa vorbesc mult.
-Aa, imi pare rau.
Dupa ce am zis asta, s-a sunat si profesorul a intrat in clasa. A facut prezenta dupa care a inceput ora. Nu eram prea atenta la ce spunea. Tot ce ma gandeam era cum poate fii un baiat dragut ca el, asa tacut. In mod normal, baietii frumosi se dau mari si fac numai tam-tam.
In final s-a sunat de iesire, iar Harry a iesit primul din clasa.. Sper sa nu-l fii suparat cumva.
Asa au mai trecut inca doua ore. Am stat cu Kat la engleza si la istorie am vazut un film. A venit ora pranzului.
Am mers amandoua in cantina si ne-am dus la rand sa ne punem mancare. Dupa aceea am vrut sa ne asezam la o masa, dar Matt si alt baiat Luke ne-au chemat la masa lor.
-Ce faceti fetelor? Intreaba Matt
-Foarte bine! Evident ca a raspuns Kat. Astia doi se plac reciproc si nu fac nimic in privinta asta.
Am inceput sa mancam si mai vorbeam din cand in cand. Era super sa fiu in preajma celor trei. Sunt cei mai buni prieteni pe care i-am cunoscut.
Am terminat de mancat si ne-am ridicat cu totii sa ne ducem tavile si sa aruncam resturile. In drum spre gunoi am vazut la o masa mai indepartata o fata si un baiat care se sarutau de zor. Cand m-am uitat mai atent am vazut ca era Dylan cu o fata necunoscuta. Automat mi s-a facut rau. Uram sa fiu inselata si eu chiar tineam la baiatul asta. Tot timpul asta el si-a batut joc?
M-am dus repede la ei si am tusit intentionat. Cand a auzit asta s-a intors.
-Cine naiba esti de ma intrerupi?
Cand m-a vazut s-a ingalbenit la fata.
-Audrey... Nu e ceea ce pare.. Ea..
-Scuteste-ma de fraza asta idioata! Stii cat de mult o urasc. Chiar nu credeam ca o sa imi faci una ca asta. Eu chiar tin la tine si tu ma injunghii pe la spate?
Binee, acum toataa cantina se uita la noi.
-Nu., Audrey, asculta-ma..
-Nu imi vine sa cred ca imi ceri asta! Sa te ascult? Mai e ceva de zis? Eu cred a totul e clar... Uite, hai sa terminam odata circul asta. De asta erai tu de dimineta asa incordat,nu? Sa ne vedem de treburile noastre. Pa!
Cu lacrimi in ochi, m-am intors si am vrut sa plec.
-Hei, stai putin! Chiar credeai ca relatia asta o sa reziste foarte mult timp? Tu ce credeai? Ca o sa ne casatorim si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti? Visezi.. Bine ca ne-am despartit!
Nu imi vine sa cred ce a putut sa zica. Este cel mai nesimtit baiat pe care l-am vazut vreodata.
M-am intors la el si am zambit. In clipa urmatoare am turnat toata tava cu gunoaie pe el.
M-am intors din nou si am plecat. In drum l-am vazut pe Harry uitandu-se in directia noastra. Cred ca a vazut toata scena. Dar nu conteaza. Oricum, am sa plec de la restul orelor.
-Audrey.. Esti bine? Ma intreaba ingrijorata Kat.
-Nu stiu.. Trebuie sa plec.. Vorbim mai tarziu.
Am iesit afara din liceu si m-am dus la masina. Am plecat de acolo cu lacrimi.

--------------------------------

Deci asta e prima parte din povestea mea.. Sper ca va placut. Am sa mai scriu mai tarziu si va rog sa imi ziceti parerile voastre. Chiar conteaza pentru mine sa stiu daca mai continui sau nu. Am niste idei bune.

Daca va place va rog sa dati vote. Nu oblig pe nimeni. Si daca puteti, lasati si un comentariu. Va pup si va multumesc daca cititi :**