Prea multa ura.

96 0 0
                                    

Am citit recent scrisoarea unei studente in Londra. Poate unii dintre voi ati avut ocazia sa o cititi. Pentru cei care n-o stiu, se numeste "Dumnezeu a fost ucis in occident".

Imediat ce am citit scrisorea asta mi-a fost rusine de mine.  Mi-a fost rusine pentru ca n-am realizat inainte cata dreptate are. Ca noi, Romanii, suntem binecuvantati sa traim in tara noastra. 

Lasand la o parta oamenii care o distrug, si care sunt acolo multumita noua, Romania e o tara frumoasa. Si nu doar ea, si oamenii din ea. Parintii nostrii. Bunicii nostrii. 

Bunicii mei. Oameni simpli care lucreaza pamantul, care cresc animale. Care se uita la televizor doar la muzica populara si au invatat cu greu sa foloseasca un telefon. Bunicii mei care ne asteapta cu bratele deschise de fiecare data cand facem un efort sa parasim viata noastra aglomerata pentru cateva ore petrecute cu ei.

Bunicul meu care creste iepuri si e mereu entuziasmat cand mi-i arata. Bunica mea care imi face mereu pancove si placinte. Bunica mea care atunci cand eram mica imi spunea povesti ca "Alba ca Zapada si cei sapte pitici" sau "Scufita rosie", dar si povesti ca "Fata babei si fata mosului". Ei sunt oamenii care m-am invatat sa nu fac rau. Sa fiu buna.  Ei sunt oamenii carora ar trebui sa le multumesc in fiecare zi pentru ceea ce sunt. 

E plin de "hateri". De oameni care urasc tot. De oameni care nu stiu decat sa critice. Suntem o generatie de frustrati care nu fac decat sa urasca. Ne bucuram de raul altora si ne face placere sa privim cum altii se tarasc pe jos in loc sa-i ajutam.

Am realizat recent ca detest lumea asta. Ca detest sa intorc capul si sa vad peste tot doar rautate. Ce s-a intamplat fratilor cu bunatatea din noi? Unde a plecat? Pentru ce sa facem rau de gratis? Pentru ca putem? Nu-i ok.

Aici nu mai e vorba de religie. Nu e vorba daca voi credeti sau nu in Dumnezeu. E vorba de moralitate. E vorba ca atata timp cat nu te ajuta cu nimic sa faci rau cuiva, de ce o mai faci? De ce criticam, de ce nu ajutam oameni, de ce suntem rai? De ce parintii nu isi invata copiii sa fie buni? De ce nu ne educam sa fim mai buni, de ce sa fim rai?

De ce, ma? 

Vreau sa inteleg de ce atatea razboaie, de ce atata ura, de ce atata egoism, de ce atata durere? Cand noi putem face ceva sa schimbam asta. 

De ce sa nu fim buni? 

Ganduri, vise, amintiri sau simple idei!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum