O dorinta? Un destin.

10- O seara.

- Buna, Eliza, mi-a spus Jesse pe cel mai fermecator ton posibil.  

- Buna si tie, i-am raspuns indiferenta. (indiferenta atrage, nu?)  

- Roxi, ajuta-ma sa aducem niste presuri pe care sa stam! Deja nu mai e loc pe banca, a spus Crina intrand in curte.  

Si chiar avea dreptate, abia incapeam eu, Dessi, Roxi si Crina, iar acum ca venisera inca cateva persoane nu ne ramanea de facut decat sa facem rost de mai mult spatiu.  

- Uite presurile! Eliza, Raissa, intindeti-l pe asta.  

"Of, Doamne, m-a pus special sa ma apropii de aceasta tipa. Proasta idee!" Am luat presul in mana iar Raissa a venit spre mine. Am privit-o cercetator, nu era cine stie ce de capul ei la prima vedere: 1.60 maxim, putin cam plinuta si fara cine stie ce forme, par saten lung pana la talie, ochi mici caprui dati cu prea mult eye-linear, buze subtiri. Mda, nimic interesant. La fel si cu imbracamintea: un tricou alb largut, colanti negri(care nu prea o avantajau) si conversi roz. Dar daca tot era seara "suporta-i pe insuportabili", mi-am zis sa ii dau o sansa.  

- Buna, Raissa. Ce mai faci? Nu stiam ca esti la tara, am spus pe un ton sincer si prietenos.  

M-a privit putin mirata pentru cateva secunde, timp in care a prins presul de un capat.  

- Buna, Eliza. Sunt bine, am mai trecut si eu pe aici..a cam inceput sa imi placa la tara. Tu cum mai esti? a intrebat zambind sramb.  

- Mm, cam la fel. Ma bucur de vara.  

- Bine spus.. Auzi, Eliza?  

- Da?  

- Am auzit ca a fost ceva cu tine si Jesse.. E adevarat?  

Nu stiam ce sa-i raspund. Adica, nici nu stiam daca a fost ceva intre noi sau doar ne-am 'jucat'. Asa ca am ales calea de mijloc:  

- Ei bine, nu chiar. Hai sa spunem ca am avut o oarecare legatura acum muulte luni, dar nu mai e nimic. Cel putin asa cred.  

- Aham.. Daca spui tu.  

Am asezat presul in tacere, iar apoi m-am intins pe el. Crina a venit langa mine, impreuna cu Jesse si Erin. Se pare ca Roxi, Raissa, Deea si Dessi se facusera nevazute. Eh, cui ii pasa de ele, din moment ce el se afla la mai putin de 5 centimetri de mine? Am incercat din rasputeri sa nu il privesc, desi tentatia era enorma. Am visat deseori acel moment, dar de fiecare data ceva era magic. Pe cand atunci eram doar..ca de obicei. Nu simteam nimic neobisnuit, poate eram doar umpic mai multumita. " Multumita, serios? Cum de te-ai trezit fix acum sa te simti 'multumita'?! Ar trebui sa radiezi, sa fi in al noualea cer! Ce naiba e gresit cu tine?" Mda, aveam deci impresia ca ceva e gresit cu mine, poate doar mintea mea prea complicata nu intelegea pe deplin situatia in care ma aflam. Trebuia sa simt si magia la un moment dat, nu? Dar, sa imi amintesc. Cand am simtit acea implinire sufleteasca? Cand am simtit ca e parte din mine? In seara aceea.. Ochii lui. Atingerea lui. Sarutul lui. Dar nu asta doream. Nici eu nu stiam ce vroiam. In acel moment mi-am dat seama ca il priveam. Lumina de la becul de peste drum ii cadea pe fata, creandu-i umbre nesigure pe obraji. Ochii lui erau atintiti spre cer, si puteam vedea ca sclipesc ca doua smaralde. Ah, ce zic eu aici? Nici macar smaraldele nu sunt pe masura ochilor lui. Erau unici, minunati. A intors usor capul spre mine, zambind increzut. 

- Te mai uiti mult la mine? 

- Nu ma uitam la tine. Incercam sa ..a..o vad pe.. Crina. Da, pe Crina, care sta dupa tine. am raspuns evitandu-i privirea. 

S-a rostogolit peste mine inainte sa pot protesta, si m-a sarutat usor pe obraz. Eram atat de surprinsa incat am ramas nemiscata, desprinsa total de realitate.