O dorinta? Un destin.

8- Am ajuns!..

Priveam pe geam spre cer, spre campul infinit de floarea-soarelui, spre linia orizontului.. Intotdeauna ma speriase acel loc in care pare ca pamantul se intalneste cu cerul, in care nu sti ce a fost, este sau va fi. Cand eram mica imi placea sa cred ca este inceputul unei noi lumi, in care totul este asa cum iti doresti. O lume a noastra, a tuturor, in care vom ajunge odata si odata. Dar s-a dovedit a fi doar o idee a mea, pe care invatatoarea a calcat-o in picioare la prima ora de geografie. Imi amintesc cat de trista am fost.. Pentru ca visul meu se spulberase, iar viata "perfecta" nu avea sa mai existe. Si atunci mi-am promis ca imi voi face viata asa cum mi-as fi dorit sa fie dupa linia orizontului, o viata asa cum vreau eu. Ei bine, chiar eram mandra de mine, pentru ca o facusem intocmai. Nu aveam regrete pentru nimic din ceea ce facusem si traiam clipa numita prezent. Viata mea se pare ca era asa cum mi-o facusem. Pentru prima oara aveam un moment de luciditate absoluta, privind orizontul. Eram multumita. 

- Eliza! Am ajuns, draga! mi-a soptit mama speriindu-ma.

- C-ce? Unde? Cum? Cand? am privit nedumerita in jur. Aaah, am ajuns la tara, am spus putin dezamagita, fara ca nci macar eu sa stiu ce aveam de fapt.

- Haide, nu mai visa cu ochii deschisi si ajuta-ma sa duc bagajele in casa.

Am ajutat cu bagajele si m-am asezat pe pat, in singura camera care nu era supusa agitatiei si galagiei facuta de parintii mei. Simteam nevoia de a-mi analiza gandurile intortocheate. Am inchis ochii si mi-am pus mainile in dreptul tamplelor. Mda, uitasem sa imi beau cafeaua, iar capul meu aproape ca exploda.

- Iubita!

Am tresarit iar intr-o secunda eram in picioare privind nedumerita in jur. In fata usii statea Crina, cu mainile in sold si o privire de genul: "cum-se-face-ca-ai-ajuns-si-nu-m-ai-anuntat". I-am sarit in brate zambind.

- Crinaa! Ah, ce dor mi-a fost de tine!

- Si mie! In sfarsit o saptamana frumoasa la tara.

- Cu mine in ea. 

- Tu o faci frumoasa.

Am ras si ne-am asezat pe pat, vorbind numai bazaconii. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut doua ore, se facuse deja 6 seara. 

- Deci am hotarat sa fac o fapta de caritate, spre binele tau, i-am apus Crinei zambind misterios.

- Ce anume?a intrebat ea nedumerita.

- Voi vorbi cu Roxi sa incercam sa ne intelegem. Macar saptamana asta, pentru ca daca tu o suporti pot si eu.

- Esti sigura? Adica, o cunosti pe Roxi.. Crezi ca va fi de acord sa cada la pace cu tine?

- Draga mea, nu-ti face griji. M-am gandit la varianta asta. Daca nu cadem la pace am eu un argument care o va face sa cedeze instant. 

- Care e? Spune, sti ca-s curioasa!

- Nu, pastrez misterul. 

- Eh, macar sa reusesti.

- Elizaa! Crinaa! Haideti la masa! am auzit-o pe mama strigand din bucatarie.

- Ti-e foame? La cum o stiu pe mama "mersul la masa" este doar un pretext pentru a te "trege de limba". 

- Stiu, dar ma sacrific. Haide, daca nu o sa te ia pe tine la interogatoriu.

Am mancat tacuta, lasand-o pe mama sa o bata la cap cu mii si mii de intrebari pe Crina, care ii raspundea cat mai detaliat. Mda, s-au gasit ele doua cu gura mare.

- ...si a venit acum doua zile Raissa la tara.

- Raissa? Fata lui Edi?

- Da, aia. 

Ciudat, dar discutia mi-a atras atentia. Recunosc, nu stiam cine sunt Raissa sau Edi, asa ca trebuia sa aflu mai multe.

- Hmm, cine e Raissa? am intrebat incercand sa par nepasatoare.

- E verisoara lui Jesse, Edi e frate cu Octav.

Am ramas cu gura deschisa.

- Stai, stai, acea Raissa care are o problema cu mine?

- Eh, nu as numi-o chiar problema..doar pentru ca nu prea v-ati inteles pe mess nu inseamna ca are o problema cu tine.

- Glumest? Nici nu stiam ca e verisoara lui Jesse cand am in..vroiam sa spun "injurat-o", dar mi-am amintit ca mama era in fata mea, ...cand m-am certat cu ea! 

- O sa va imprieteniti, oricum toata lumea va aseamana pe aici. Sunteti amandoua fitoase de Bucuresti.

- Ha, eu sa seman cu ..aia?! Nu, nu.. Si nu-mi zi de fite de Bucuresti, ca tu esti prima la acest capitol..am replicat chicotind.

- Fetelor, mancati odata! E deja 8 seara de cand tot trancaniti, zau asa. a spus mama vizibil deranjata ca a ramas pe dinafara in discutia noastra.

- 8?! Serios? Ce rapid a trecut timpul.. Deci, Eliza, ce vrei sa facem in seara asta? Adica de obicei eu stau la poarta, ca se mai strange lumea.

- Cum asa, nu iesiti in parc?

- Doar in weekenduri, atunci e mai distractiv, ca e si baru deschis, si biliardul.. In timpul saptamanii stam la mine la poarta.

- Atunci iesim la poarta, nu am nimic impotriva.

Timpul a trecut mai repede decat ma asteptam, iar pe la 9 Crina a plecat. M-am trantit in pat gandindu-ma cu ce sa ma imbrac. Dar, mai ales, ma gandeam ce se va intampla. Oare Jesse stie ca sunt aici? Oare il voi vedea? Oare mai simte ceva pentru mine? Toate aceste intrebari mi se invarteau prin cap..