O dorinta? Un destin.

4- Mereu e loc pentru nou..

Crina era pe jos de ras, in timp ce eu nu stiam ce sa fac. Sa rad sau sa plang? Am ales prima varianta si am chicotit cerandu-mi scuze. 

- Scuze, dar a fost vina ta. Sper ca nu te-am lovit prea tare. 

- Nuu, doar cat sa am o urma de toata frumusetea pentru tot restul serii! 

- Ei, haide, de parca cine te-ar vedea.. i-am replicat dandu-mi ochii peste cap. 

Mi-a zambit strengar si a zis: 

- Nu e vorba de asta, dar nu imi place mie sa ma simt insemnat. 

- Gata, gata, nu care cumva sa va ciondaniti acum! Haide, mai avem de mers. Cand ajungeti puteti sa va certati in pace! 

Ne-am vazut de restul drumului in liniste, aruncandu-ne doar mici priviri pe furis, prin intuneric. Puteam sa simt de fiecare data cand ma privea. Imi era frica. Puteam sa simt de fiecare data cand ma privea. Imi era frica. Nu acel gen de frica, cum iti este de un paianje, o meduza sau orice altceva din aceasta categorie. Nu, imi era frica de seara care urma, imi era frica de necunoscut. Da, de necunoscut. Pentru ca pana si privirea lui incepea sa mi se para necunoscuta. Dar in acelasi timp simteam ca e al meu, ca e parte din mine, ca nu puteam face nimic pentru ca aceasta legatura pe care o simteam sa se termine. Mi-am alungat toate acele ganduri din minte, spunandu-mi ca sunt patetica. El nu avea nici o legatura cu mine, mai mult ca sigur eu eram nebuna care simtea ceva asa puternic. Si nu avea sens! Ma consideram mica, proasta, imatura. Nu eram de asa ceva.. Nu imi dadeam voie. 

- Daan! a strigat Crina. 

- Heei! a raspuns Dan iesind din curte. 

"Mm, deci aici sta Jesse." 

- Vi in sat?l-a intrebat Crina. 

- Sunt prea obosit.. Desi, poate ies mai tarziu.. Nu stiu. 

- Aham, pai, atunci, ne gasesti acolo. Ciao.

Ne-am continuat drumul in aceasi liniste apsatoare, iar in mai putin de 5 minute eram in fata parcului.

- Ok, Oana a zis ca o sa fie aici la si un sfert. E si douazeci si nu o vad. 

- Fetele, eu v-am lasat. Ma duc sa imi iau ceva de baut. Daca e ceva, sunt inauntru. Spunand asta, Jesse a traversat strada si a intrat in bar. 

- Si acum ce ne facem? am intrebat deznadajduita.

- Ahh, uite-o si pe Oana. Tu sti ce inseamna cuvantul "ceas", draga mea?

- Scuze, scuze, sti cat imi ia mie sa ma pregatesc..

Si dupa felul in care arata, o credeam pe cuvant. Nu era inalta, sa zicem ca se apropia de 1.60, dar asta nu o facea mai putin atragatoare. Avea formele perfec conturate pentru cei 14 ani ai sai, si o fata in forma de inima, incadrata intr-un amalgam de par cret si blond, lung pana peste umeri. De asemenea, nasul mic era in perfecta armonie cu buzele ei pline care stiam ca ascund un zambet de un alb extraordinar. Era absolut superba si iti era greu sa iti iei ochii de la ea. 

- Asadar, ce facem? Unde-s baietii? Doar nu v-au abandonat aici?

- Pai, banuiesc ca sunt la bar, doar Jesse acolo s-a dus, i-a raspuns Crina.

- Pai si de ce ati ramas aici? Crina, nu te consideri destul de tanara pentru a intra intr-un bar?

- Heei, doar pentru ca anu' asta fac 18 nu inseamna ca sunt batrana, doar umpic mai matura. Ok?

- Dada, tu, aia matura.

Am inceput sa rad impreuna cu Oana. Oricat de matura se dadea Crina, pentru cei care o cunosteau va ramane mereu acea fata draguta, amuzanta, cu un corp trasnet si mult prea populara. Dar o iubeam asa cum era si nu as fi schimbat nimic la ea.