Dragoste la prima vedere

Capitolul 27

Încet, încet reuşesc să scap de emoţii şi când vine rândul meu, păşesc cât de graţioasă şi încrezătoare pot spre scenă. Va fi o adevărată "surpriză" pentru Angello rochia pe care o port acum. O să-mi ţină probabil o morală de zile mari pentru că sunt îmbrăcată în rochia aceasta super sexy şi mă vor vedea "masculii aceia în călduri" aşa cum îi numeşte el.

Angello P.O.V

Aştept cu nerăbdare s-o văd pe frumoasa mea defilând, cu toate că o vor vedea şi restul. Până acum m-am plictisit de moarte privind "scobitorile umblătoare" cum se fâţâie pe scenă. Îmi ridic privirea spre scenă şi simt cum mi se taie respiraţia când o zăresc pe Lucy defilând încrezătoare pe scenă. Dar ce mă lasă fără suflare cu adevărat este rochia extrem de sexy pe care o poartă şi îi vine ca turnată pe formele sale apetisante. Dumnezeule, cât de bine arată! La fel ca şi mine, toţi bărbaţii prezenţi în sală nu o scăpau din priviri nicio secundă. Nenorociţii! Argh! O să-i cer eu socoteală mătuşii ei. Nu-mi vine să cred că ia putut da o rochie atât de sexy să poarte. Şi mai ales Lucy ştie cât de mult mă deranjează s-o vadă îmbrăcată alţi bărbaţi atât de...provocatoare. Ea de ce a acceptat să poarte o asemenea rochie?

O văd cum iese de pe scenă şi îşi întoarce privirea spre public pentru o ultimă poză, după care se uită la mine şi îmi face cu ochiul ştrengăreşte. Doamne, cred că îmi voi pierde minţiile cât de curând! Mă ridic de pe scaun numaidecât şi mă grăbesc să ajung în culise. Şi chiar nu mă interesează ce va zice mătuşa ei. O să merg acolo cu sau fără abrobarea sa. Ajung şi o văd pe Anne felicitând-o şi îmbrăţişând-o pe Lucy a mea.

-Anne, cum ai putut să-i dai o astfel de rochie să poarte? o întreb nervos şi o trag pe Lucy de lângă ea, atrăgând privirile curioase ale celorlalţi din jurul nostru.

-Angello, termină! Ce naiba te-a apucat?

-Ce să termin, Lucy? Tu n-ai văzut cum se holbau toţi la tine?!

-Eşti incredibil! îmi spune nervoasă la rândul ei şi merge să se schimbe, eu încercând să merg după ea, dar Anne mă opreşte.

-Angello, las-o puţin! N-ai de ce să fii gelos. Este o prezentare de modă şi bineînţeles că se "holbează" la ea. Ar trebui să fii mândru pentru că alţi bărbaţi o admiră pentru că au şi de ce. Dacă alţii o admiră, asta nu înseamnă că o să ţi-o "fure". Ea te iubeşte.

-Da, Anne, ştiu şi eu. Dar înţelege-mă şi tu pe mine că nu suport să văd alţi bărbaţi cum se hobează la ea, parcă devorând-o din priviri.

-Angello, chiar nu ai de ce să fii de gelos. Asta înseamnă că o iubeşti, dar nu trebuie să fii atât de posesiv. Astfel să ştii că o vei pierde. îmi spune şi îi cam dau dreptate acum.

O aprob din cap resemnat şi îmi fac drum spre camera în care a intrat Lucy şi o văd deja schimbată cu hainele pe care le purta înainte. Mă apropii de ea şi o cuprind în braţe, băgându-mi faţa în părul său moale.

-Iartă-mă, iubito! Te rog! îi spun şi nu-mi răspunde, însă îşi aşează capul pe pieptul meu şi mă îmbrăţişează la rândul ei.

-Lucy?! auzim o voce masculină când ieşim amândoi din cabină şi ne întoarcem spre acea persoană.

Lucy P.O.V

-Lucy?!  aud o voce foarte familiară mie şi mă întorc spre destinatarul ei.

Este...nu se poate!

-Eric! ţip entuziasmată şi alerg spre el, îmbrăţişându-l strâns.

-Lucy! Doamne, ce te-ai schimbat! Eşti superbă. îmi spune şi mă sărută pe ambii obraji.