Dragoste la prima vedere

Capitolul 25

Lucy P.O.V

După sărutul spontan şi răvăşitor cu Angello, mă simt complet ameţită.

-Huh... Iubitule, ce a fost asta?

-Asta? Asta a fost pentru că te-ai îmbrăcat în halul acesta. îmi spune şi îl simt cum devine gelos, dar şi înfierbântat în acelaşi timp.

-Dar cum m-am îmbrăcat?

-Oare? Nu numai că m-ai înnebunit pe mine într-u totul, dar şi pe ceilalţi prezenţi aici. Uită-te numai cum le curg balele după tine!

-Oh, gelosul meu! Nu îţi face griji, tăuraşule. Sunt numai şi numai a ta. îi spun şi-i depun un sărut tandru pe buze, încercând să-i reamintesc asta.

-Mi-ai spus cumva 'tăuraş'? mă întreabă încruntat, având o sprânceană ridicată.

-Da, iubitule. Tu eşti tăuraşul meu gelos şi prostuţ care se pare că încă nu ştie cât de mult îl iubesc.

-Ba da, sţiu. Dar aş vrea să-mi mai reaminteşti, iubito.

-O s-o fac, dar când ajungem acasă. îi şoptesc seducător la ureche şi îl simt încordându-se.

-De abia aştept.

-Dar până atunci să-ţi pui pofta în cui pentru că trebuie să începem.

-Bine... îmi spune şi apelează la faţa de copil bosumflat.

-Mai aşteaptă puţin, tăuraş! îi spun râzând.

Sunt ajutată de către Angello să-mi pun mănuşile în mâini şi îmi ţine sacul pentru a putea lovi mai bine. De cum am început să lovesc, mi-au apărut în minte tot ce mi-au făcut nenorocita aceea şi oamenii săi. Încă n-am putut trece în totalitate peste acel calvar şi în continuare mai am coşmaruri aproape în fiecare noapte. În aceste momente mi-o imaginez pe ea în locul sacului de box şi asta mă făcea să lovesc şi mai tare până când braţele au început să-mi amorţească. Parcă intrasem într-o transă şi îmi simt ochii înţepându-mă din cauza lacrimilor. Nu mai vedeam şi nu mai auzeam nimic în afară de vocea acelei scorpii care îmi bântuie mintea de zile întregi. Loveam şi loveam, vrând s-o fac să dispară din mintea mea, dar ea era tot acolo şi rânjea în timp ce acele animale cu chip de om mă loveau cu brutalitate. Mă opresc din lovit atunci când mă simt zguduită de cineva care îmi strigă numele. Acesta trebuie să fie Angello, însă nu-mi mai pot ţine ochii deschişi şi mă simt secată de puteri.

Angello P.O.V

După disputa noastră perversă de mai devreme, am ajutat-o să-şi pună mănuşile şi m-am poziţionat în spatele sacului pentru a i-l ţine drept. De îndată a început să lovească sacul tare şi fără oprire. Parcă intrase într-o transă. Îmi dau seama că este orbită de furie şi parcă îşi imaginează pe cineva în locul sacului. Dintr-o dată începe să plângă în hohote, încă lovind sacul cu putere şi încep s-o strig, dar nici că mă auzea. Începe să lovească atât de tare, încât

m-am ferit puţin din spatele sacului şi încerc s-o opresc. O prind de umeri şi o zgâlţâi puţin în timp ce îi strig numele în continuu. Într-un sfârşit am făcut-o să se oprească, dar cade fără vlagă în braţele mele. Dumnezeule!

-Iubito! Iubito, revino-ţi te rog! strig în gura mare disperat şi îi văd pe ceilalţi cum s-au strâns în jurul nostru, dar nu-mi pasă câtuşi de puţin.

O iau în braţe şi o duc urgent la maşină, punând-o pe bancheta din spate, mai apoi demarând în trombă spre casă. Dacă aş duce-o la spital, cred că m-ar lua la bătaie imediat ce şi-ar reveni. Urăşte din tot sufletul spitalele şi are o anumită fobie pentru ele. În scurt timp am ajuns şi dau buzna în casă, încă având-o pe Lucy în braţe şi îi văd pe toţi speriindu-se.

-Angello, ce s-a întâmplat?! Ce a păţit Lucy? mă întreabă Madeline, devenind din ce în ce mai îngrijorată.

-A leşinat dintr-o dată la sală în timp ce boxa. îi spun în timp ce urc scările, ţinând-o strâns în braţe şi o aşez cu grijă pe pat atunci când ajungem în dormitor.

-De ce nu îşi revine? mă întreabă din nou şi cu toţii vin îngrijoraţi în camera noastră.

-O să-şi revină. Iubita mea este foarte puternică. Aduceţi-mi repede apă rece şi un prosop! le spun şi mi le aduc de îndată.

Înmoi prosopul în apa rece, după care îi tamponez uşor fruntea cu el. După minute de aşteptări groaznice, scumpa mea dă semne că îşi revine şi îşi deschide uşor ochii, uitându-se buimacă în jur. Însă se linişteşte când ne vede pe toţi.

Lucy P.O.V

Deschid ochii, simţindu-mi capul vâjâind de durere şi îi văd pe toţi strânşi în jurul meu care mă privesc îngrijoraţi.

-Angello... Ce s-a întâmplat?

-Ai leşinat la sală, iubito. Nici nu-ţi închipui cât de mult m-ai speriat. îmi spune şi-mi ia mâna într-a sa, sărutându-mi-o delicat.

-Lucy... Scumpa mea, eşti bine? mă întreabă şi mama îngrijorată.

-Da, mamă. Acum sunt bine. îi spun pentru a o linişti.

-Mă bucur. Ne-am speriat cu toţii când te-a adus Angello pe braţe.

-Îmi pare foarte rău că v-am speriat. le spun sincer, după care ies cu toţii afară din cameră şi mă lasă singură cu Angello.

-Iubito, sigur te simţi bine? mă întreabă din nou îngrijorat şi se întinde lângă mine.

-Da, dragostea mea. Acum mă simt perfect. Şi...dacă mai ţin bine minte parcă ţi-am promis ceva. îi spun, apărându-mi un zâmbet şiret în colţul gurii.

-Asta văd că nu ai uitat.

-Cum aş fi putut? îi spun, începând să-i depun sărutări umede pe gât, acesta gemând de plăcere.

-Tu vrei să mă provoci, nu-i aşa? îmi spune, observându-i excitarea şi dorinţa din ochi.

-Am spus eu asta? îl întreb şi mă urc deasupra lui, plimbându-mi buricele degetelor în sus şi-n jos pe abdomenul său, el încordându-se imediat.

-Netrebnică mică ce eşti! îmi spune şi mă ia dintr-o dată pe sus, aşezându-mă pe umărul său.

-Ah, lasă-mă jos! icnesc surprinsă şi îl lovesc jucăuş cu pumnii în spate, dar nici vorbă să-l doară.

Parcă este precum o statuie.

-Nţ, nţ! Tu ai vrut-o. spune şi mă duce în baie, după care închide uşa cu cheia.

-Doamne, dar tu din ce eşti făcut? Din fier?!

-Poate... îmi spune şi mă pune jos.

Mă apucă de talie şi mă lipeşte de el, eu deja începând să respir sacadat. Scapă cât ai clipi de hainele amândurora şi intrăm în cabina de duş, urmând momente de neuitat sub picăturile fierbinţi ale apei. Ieşim din baie înfăşuraţi fiecare într-un prosop moale şi mă apucă din nou de talie. Mă trezesc trântită în pat şi revine deasupra mea, sărutându-mă pătimaş.

-Runda a doua? îmi şopteşte, muşcându-mi lobul urechii şi coboară cu săruturi umede pe gâtul meu.

-Runda...a doua... reuşesc să-i spun, deja gemând de plăcere.

*