My first pleasure could be the second and the third one?

Chapter VIII

 Poveste dedicata celor mai mari fani ai mei :)) lore95 si virusel. Nu am gasit cum sa va dedic amandurora butonul ala :-w.

VIII. Surprises

În seara aceea am dormit destul de bine. Alaine şi Marv au stat în cameră cu mine tot timpul. Tati a trebuit să plece urgent „cu nişte treburi", dar mi-a promis că va fi la prima oră înapoi.

Însă un singur lucru îmi lipsea. Cookie, scumpelul nostru caniş, pe care îl ador. Păcat că în spitale animalele nu au acces. Dar lasă că ies eu din spital şi nu mai scapă de mine mwhaha!

Şi în timp ce visam că eram la plimbare prin mall cu Alaine şi Cookie, o zgâlţâitură mă trezi brusc.

„Tonya, scumpo? Trezeşte-te!”

„ Tati, tu eşti?”

„ Da, scumpa mea. Am o surpriză pentru tine.”

Sinceră să fiu, eram hai-hui de cap şi nici nu puteam să-mi imaginez despre ce „surpriză” era vorba. Mă gândeam la vreun prieten sau vreun profesor, dar..

„ Bună, Tony.” Un bărbat cu un zâmbet familiar se apropiase de patul meu.

„ Ethan, Ethan al meu?”

„ Bună surioară!”

„ Eeeeeeeeethaaaaaaaaaan! am strigat şi m-am năpustit asupra lui. Scumpule, cât mă bucur să te revăd!!!”

„ Ohh, surioară. Cât de dor mi-a fost de tine”, a spus oftând.

„ Nemernic mic ce eşti!” am strigat cu o voce falsă şi i-am tras un ghiont în umăr.

„ Awww... La fel de puternică ca întotdeauna!” spuse râzând.

„ Meriţi mai mult de atât pentru că m-ai lăsat singură atâta timp!” i-am răspuns chicotind.

„ Acelaşi umor de care îmi era dor”, spuse fratele meu preferat strângându-mă şi mai tare în braţe.

Cred că am aţipit pentru câteva minute, probabil că din cauza calmantelor, dar eram fericită. Fratele meu era alături de mine şi mă strângea în braţe aşa cum obişnuia deseori înainte de a adormi.

În clipele acelea uitasem şi de mama şi de ura mea binecunoscută. Ştiam că ea mi-a pregătit această revedere şi îi eram recunoscătoare pentru asta. 

 „ Tony? Te simţi bine?” vocea frăţiorului meu mă <răpise> din visare.

„ Sunt aici E.T. Mereu voi fi.”

„ Hehehe! Ţi-ai adus aminte.”

„ Cum aş putea să uit, frăţioare? Cum aş putea să uit de toate momentele petrecute împreună şi de îmbrăţişările tale zdravene de fiecare dată când făceam ceva greşit sau corect, era totuna. Am visat la clipa asta de când ai plecat şi ne-ai părăsit”, am adăugat cu o mare durere în suflet.

„ Scumpa mea, eu nu te-am părăsit. Am avut un moment de rătăcire şi am fugit pur şi simplu. Când am văzut-o pe mama împreună cu bărbatul acela am luat-o razna. Mama mea renunţa la tot pentru a... Ştii prea bine... ”

Oftatul acela îl ştiam prea bine. Brusc îmi adusesem aminte de ceva. Fratele meu fugise, însă pentru că vroia să ajungă acasă. Mă sunase cu puţin timp în urmă să-mi spună ce făcuse maicămea, să am grijă de mine şi că va fi acasă curând. După aceea nu am mai auzit nimic. Probabil că se terminase timpul convorbirii sau pentru că păţise ceva. Dar nu am luat-o în seamă. Poate era prea bine şi nu am băgat de seamă, ori am crezut că am visat. Totul era în ceaţă...

Am leşinat. Pentru următoarea jumătate de zi nu-mi revenisem în fire. Fratele meu a stat lângă mine pe tot parcursul. Îi simţeam căldura mâinii pe care am ţinut-o multă vreme când eram micuţă. La fel şi pe a tatei. Amândoi erau lângă mine. Ei erau familia mea. Mama nu a existat niciodată. Poate singurul ei rol a fost să-mi dea viaţă şi după să dispară. Acum eram mult mai furioasă decât de obicei. Maicămea era motivul pentru care familia noastră se destrămase şi motivul pentru care fratele meu nu a mai fost aproape de mine...

„ Ethan, rămâi cu ea, te rog. Mă duc să dau nişte telefoane pentru a anula întâlnirile pe ziua de azi şi de mâine. Dacă îşi revine, mă anunţi.”

„Desigur, tată. Nu ştii cât mă bucur că Esther m-a anunţat să vin. Dacă nu era vorba de tine sau de Tonya nu călcam pe aici. ”

„ Mă bucur să aud asta, fiule. Şi mă bucur că ai venit. Mi-a fost foarte dor de tine!”

Căldura emanată era ca un drog pentru mine. Parcă era un vis din care nu vroiam să mă trezesc. Fratele meu era aici, tata era aici, toată lumea mea era aici! Îmi lipsise foarte mult familia MEA şi numai a MEA.

Imediat ce tata a plecat din cameră, Ethan a venit lângă mine şi m-a luat în braţe. Căldura corpului său îmi intrase în sânge şi l-a făcut să palpeze din nou. Cam asta era ce simţeam..

„ Scumpo, ştiu că mă auzi, vocea lui suavă îmi şoptea la ureche. Am vrut ca tata să iasă din cameră pentru a-ţi putea spune ce am de spus.

Adevărul este că am căzut de la o înălţime considerabilă şi mi-am pierdut cunoştinţa. Timp de 8 ani am avut o altă identitate. Kira, soţia mea, m-a găsit plutind pe o bucată de lemn în Ottawa (râu din Canada). Mi-a îngrijit rănile şi m-a luat cu ea în Japonia, în casa părinţilor săi. Cu multă răbdare m-a învăţat alfabetul japonez, dar şi cel englez. Pur şi simplu am luat-o de la început.”

Vorbea din inimă. Nu am putut să-l deranjez din această povestire emoţionantă şi l-am lăsat să continue. Ascultam şi nu-mi venea să cred. Nici într-o mie de ani. Prin ce am trecut eu era floare la ureche faţă de el.

„ Într-o seară, însă, totul avea să se schimbe. Luam cina în oraş împreună cu familia mea când lângă noi s-a aşezat vărul Marv. O fi legăturile noastre de rudenie sau memoria lui vizuală, dar se pare că m-a recunoscut. Mai târziu l-am invitat acasă la noi unde ne-a povestit tot. A venit destul de *înarmat* deoarece mi-a arătat o mulţime de poze, majoritatea fiind cu mine şi cu tine. Aşa mi-am amintit totul.

În seara aceea am cugetat mult, neştiind ce să fac. Îmi era un dor nebun de tine, dar mă gândisem că poate ai uitat de mine sau mă credeai mort, aşa că l-am rugat pe Marv să păstreze secretul în privinţa mea. Iar cel mai mult mi-am dorit ca tu să nu afli. Tata a aflat. Dar se pare că şi tu. Marv mi-a spus mai târziu.”

„ Figură mare Marv ăsta, nu? am reuşit în sfârşit să-mi exprim părerea.”

„ Draga mea, îmi pare atât de rău!”

„ Şi mie, scumpule, şi mie..”