Eşti fenomenală! (Finalizată)

22

-Si mie imi place vara, spune cu acelasi glas gajait cu care m-am obisnuit deja.

-Nu e nimeni in parc in afara de noi, zic dupa ce cotim pe o alta alee, care stiu ca duce spre fantani.

-La ora asta? Cine s-ar incumeta!? imi raspunde amuzat.

-Ahaaaa!

Imi zambeste si ma strange de mana, sa-mi dea incredere ca nu mi se intampla nimic rau cat timp sunt cu el.

Mergem incet, pentru ca nu ne grabeste nimeni. Sergiu isi potriveste pasii dupa ai mei, astfel ca trupurile noastre raman lipite, umar la umar, cu degetele inlantuite.

-Ce-ti place sa faci in timpul liber?

Intrebarea lui nevinovata ma pune putin pe ganduri. De ce il intereseaza cu ce imi ocup eu vremea? Cu toate astea aleg sa-i raspund.

-Cant la vioara, citesc, ascult muzica... spun incet.

-Mi-ar placea sa te aud cantand la vioara.

Chicotesc usor si imi trec mana libera prin par.

-Nu cred ca ti-ar placea. Scarta-scarta, spun dandu-mi ochii peste cap.

-Ma pacalesti. Cred ca esti foarte talentata.

-Poate sunt, ii zic mustacind.

Nu ma poate vedea insa intuieste dupa glas, ca fac misto de el. Nu e fraier. Nu e fraier deloc.

-Ce carti citesti?

-Aoleu, ma simt ca la politie. Nu va suparati, domnu' am incalcat vreo regula si nu stiu eu? intreb fara sa-i dau un raspuns concret.

-Chiar da, imi raspunde incepand sa rada.

-Si care este aceasta, ma rog?

-Nu-ti pot spune... inca!

-Aha! zic fara sa mai continui dialogul.

"Oricum este unul fara sens. Vorbim ca sa umplem timpul. Banalitati. Nu ca mi-as dori mai mult, dar ma gandesc, doar!"

-Tu ce faci in timpul liber? il intreb intorcand tunul spre el, pentru a-l deturna de la a ma chestiona pe mine.

-Citesc. Fac sport,

"de acolo ti se trage boala asta numita trup perfect numai bun de sarutat"

-...inot, ies in oras, zice cu o voce taraganata.

-Esti destul de activ.

-Incerc.

Ne apropiem de fantani pentru ca aleea se largeste dintr-o data. Platoul pe care sunt asezate este chiar in mijlocul parcului. Sunt pornite si in jetul apei se scald curcubee intregi. Niste becuri de diferite culori sunt amplasate chiar la baza tasnitorilor, facand ca totul sa para o explozie de culoare.

-Wow, ce frumoase sunt, spun dandu-i drumul la mana si grabind pasul catre ele.

-Vezi ce pierdeai daca nu veneai in parc? intreaba cu un strop de aroganta in voce.

Nu-l bag in seama, ma apropii de marginea amplasamentului si ma urc cu picioarele pe el. Imi ridic mainile in spre cer si ma las stropita de vaporii de apa purtati in aer de vantul lenes. Chicotesc si ma invart ca un titirez, uitand cu desavarsire ca sunt privita.

Cand obosesc, ma opresc si imi las mainile in jos. Sergiu se apropie de margine si intinde bratele in spre mine, sa ma ajute sa cobor. Isi aseaza palmele pe mijlocul meu si ma ridica de parca as fi un fulg si nu un asteroid, asa cum ma consider de fapt.