Eşti fenomenală! (Finalizată)

6

După acest mic incident toți invitații si-au continuat cina. Bogdan se aseaza înapoi pe scaun fără să înțeleagă că ceea ce s-a intamplat mai devreme, m-a destabilizat.

Sergiu si-a retras mana de pe spatele meu și s-a trantit la locul lui. O tacere sinistra se asterne la masa. Eu alerg cu furculita o maslina amarata si asta nu pentru ca as vrea sa o mananc, ci pentru ca vreau sa-mi consum nervii pe ceva. Iar asta e cel mai la indemana, in acest moment.

-Iti place mancarea iubito? ma intreaba Bogdan, asezandu-si mana peste a mea.

-Da, e buna, spun eu sec, desi recunosc ca nici macar nu stiu. N-am gustat nimic si nici nu ma atrage ceva din farfurie.

-Mama m-a ajutat atunci cand am intocmit meniul, spune el cu mandrie in glas de parca l-ar fi ajutat vreun chef renumit de la vreun restaurant cu stele michelin.

Simt cum urechile mi se incing si mai ca ma vad cum scot fum prin ele. Ridic ochii din farfurie si incep sa-l privesc atent. Sergiu vrea sa cred ca nu aude ceea ce vorbim, dar dupa zambetul pe care il are pe fata, sunt mai mult ca sigura ca doar se preface.

-Cand te-a ajutat mama ta? intreb eu pastrandu-mi calmul.

Am inteles de la el, ca mama lui abia in dimineata aceasta s-a intors din Anglia, asa ca intrebarea mea este una legitima.

-Pai ... saptamana trecuta, cand a venit in tara.

-Ea a venit de saptamana trecuta in tara? intreb, lasand furculita jos, inainte sa imi vina gandul sa i-o infig in ochi.

-Ti-am mai spus odata, nu inteleg ce te uiti asa la mine.

-Sincer, cred că tu uiți ce și cu cine vorbesti. Mie nu mi-ai spus că mama ta s-a intors încă de saptamana trecută. Daca as fi stiut, nu m-as mai fi aratat atat de surpinsa acum, nu crezi?

-Dar ce importanta are cand a venit? Important este ca a venit, spune Bogdan in timp ce musca dintr-o bucata de paine.

Inevitabil ma gandesc ca mi-ar placea sa i se poticneasca in gat.

-Ai dreptate, nu are nici o importanta. Pot sa intreb, de ce nu mi-ai facut cunostinta cu ea saptamana trecuta, atunci? intreb, incercand sa-mi sterg din minte gandurile negre care imi invaluiau incet si sigur discernamantul.

-Hai nu fii asa... nu am avut cand, pentru ca mama a avut in permanenta o migrena care a tintuit-o la pat.

-Inteleg, spun eu cu glas stins.

Desi, nu intelegeam. Nu mai intelegeam nimic.

Mama lui Bogdan se afla de o saptamana in tara si nu a fost curioasa sa cunoasca femeia langa care fiul ei urmeaza sa-si cladeasca un viitor. Ba mai mult, a contribuit la organizarea petrecerii, nu ca asta m-ar deranja foarte tare si si-a impus stilul si preferintele, fara ca eu sa fiu consultata. Verii lui Bogdan locuiesc in acelasi oras si cu toate astea in patru ani de zile, nu l-am auzit niciodata pomenind de ei. Mai cunosc familii care nu se intalnesc si nu se vad, poate decat la sarbatori, dar am avut parte de patru Revelioane si eu nu am avut ocazia sa dau ochii cu ei.

Sunt furioasa. Imi vine sa-l dau dracu, sa ma ridic si sa plec. Incep sa cred ca nu am nevoie de asa ceva in viata mea. Si cand te gandesti cat de sigura eram de ceea ce vreau, in clipa in care am acceptat sa fiu sotia lui.

Eu nu i-am ascuns absolut nimic. Parintii mei, l-au cunoscut din prima saptamana si chiar daca nu l-au placut, nu s-au purtat urat cu el si nici nu l-au pus intr-o situatie jenanta.

Incerc sa respir si sa-mi stapanesc lacrimile, ce stau sa-mi tasneasca din ochi. Lacrimi de nervi si neputinta.

-Vere tu de frica sa nu ti-o fur pe Sabina, nu mi-ai facut cunostinta cu ea pana acum, spune Sergiu incepand sa rada.