Eşti fenomenală! (Finalizată)

15

-Iubire ești sigur că nu vrei să joci și tu? îl întreb pe Bogdan lipindu-mi obrazul de brațul lui.

-Nu, e mai distractiv sa va urmaresc.

Ridic din umeri si imi iau cartile in mana, dar in acelasi moment imi vin in cap din nou acele ganduri. Ce inseamna Sergiu pentru mine si de ce imi pasa ceea ce crede? Nu stiu, dar ar fi bine sa nu ma mai stresez in legatura cu asta.

-V-ati decis cand faceti nunta? intreaba mama in timp ce pune o carte jos.

Ma inec si incep sa tusesc sec. Bogdan isi aseaza o mana pe spatele meu si ma mangaie usor sa ma linistesc.

-Nu stim, inca n-am stabilit. Ma gandeam ca la sfarsitul verii, daca totul merge cum ne-am propus.

"Cum adica totul merge cum ne-am propus? Ce ne-am propus si eu nu stiu?"

-Si ce planuri aveti? adauga mama si ii multumesc in gand pentru aceasta banala intrebare. Asa poate aflu si eu la ce dracu se refera Bogdan.

-Pai, in primul rand sa ne gasim un apartament decent, nu ca ceea ce am vazut de dimineata.

-Ati fost la vizionare astazi? intreaba tata si sunt sigura ca ma cearta din priviri ca nu le-am spus nimic despre asta.

-Daaa, nu ne mai aminti te rugam, spun si incerc sa schitez un zambet.

-In fine, adauga Bogdan. A fost o neintelegere, casa era un dezastru, nu am pierdut nimic. Acum suntem in cautari. Apoi, sa vedem cum ne merge la noile locuri de munca. Ne trebuie o perioada de acomodare, dar eu preconizez ca undeva la sfarsitul lui august sa organizam nunta.

-Adica in trei luni? Tu vrei sa organizezi o nunta in trei luni? Ai innebunit? strig eu la el, uitand ca toti ochii din jur ma privesc contrariati.

Adevarul este ca toata situatia asta e stupida. Orice logodnica ar fi sarit in sus de bucurie la auzul acestei vesti. Dar nu si eu. Bun venit in lumea mea de neinteles.

-Esti fenomenala, Sabina, ce te aprinzi asa? spune mama zambind.

-Uite ca ma aprind. In trei luni imi va fi imposibil sa organizez tot, spun si nu stiu de ce dar sunt convinsa ca asta nu este decat un biet pretext.

-Sa stiti ca daca aveti nevoie de ajutor suntem langa voi. Nu trebuie sa faceti totul singuri, completeaza si tata.

-Stiu si va multumesc. O sa vedem! spun eu cu glasul strans, declarandu-ma invinsa.

Sunt destul de incordata trebuie sa recunosc.

-V-am gasit un apartament, daca mai sunteti in cautari, spune Sergiu uitandu-se cand la mine, cand la Bogdan, parca asteptand o reactie.

- Serios? Unde? intreaba Bogdan devenind brusc curios de ceea ce urmeaza sa dezvaluie Sergiu.

"Nuuuu, nu, nu vreau nimic de la el. Te rog, Bogdan, nu-l baga in seama." imi spun in minte desi as vrea sa urlu in gura mare. Ma abtin. Daca as putea dialoga telepatic cu el, as fi foarte fericita.

"La dracu! Devin o marioneta!"

-In blocul meu, in spatele fabricii de paine, spune uitandu-se fix catre mine, parca vrand sa-mi transmita ca este foarte aproape de casa alor mei. Este un apartament cu doua camere, bucatarie si baie, identic cu al meu, pe acelasi palier si pretul este rezonabil.

-Si de ce este liber daca este atat de minunat? intreb incruntandu-ma catre el.

Isi intoarce privirea catre mine si ofteaza.

Nu inteleg de ce ofteaza, ca doar dupa intamplarea de dimineata, ma simt indreptatita sa fiu sceptica.

-Propritarul care sta acolo, trebuie sa plece in strainatate cu munca pe o perioada nedeterminata, insa nu este dispus sa-l vanda. Prefera sa-l inchirieze, astfel ca astazi cand am ajuns acasa, m-a intrebat daca cunosc pe cineva de incredere dispus sa aiba grija de casa lui, imi raspunde cu zambetul pe buze.