Eşti fenomenală! (Finalizată)

15

-Asta e super vere, spune Bogdan foarte incantat. Trebuie sa mergem maine sa-l vedem daca esti si tu de acord.

-Bineinteles, daca nu va deranjeaza ca vom locui practic usa in usa. Vorbesc cu proprietarul si stabilim ce si cum. Te sun dupa ce aflu datele exacte.

-Sper sa nu fie un dezastru, murmur mai mult pentru mine.

-Fii sigura ca nu ti-as sugera un loc precum cel ce l-am vazut de dimineata. Casa este ultra moderna si ingrijita. Nu veti avea nevoie de nimic in afara de hainele de pe voi, imi raspunde Sergiu, semn ca a auzit tot ce am bombanit.

-Minunat, bravo dragilor, spune tata! Acum haide sa continuam jocul. Presimt ca il castig si pe acesta. Va fac zob!

-Va facem zob! il corecteaza mama razand.

-Clar, draga mea! Ii facem, ii facem, spune razand.

Este randul meu sa dau jos o carte, dar gandurile imi sunt departe.

Nu ma pot muta in aceeasi cladire cu Sergiu. Asta inseamna sinuciderea curata a linistii mele. Nu-i suficient ca trebuie sa-l suport in preajma mea in situatii de genul, acum trebuie sa dorm si sa mananc stiind ca el este la doar un perete distanta de mine?

Nuuu, e prea mult. Nu sunt atat de puternica sa suport asta.

Mi-e frica ca intr-o zi o sa vin obosita de la munca si in loc sa intru in apartamentul nostru, voi intra in al lui Sergiu. Ma voi strecura in patul lui si voi face dragoste cu el crezand ca e Bogdan. Asta da scenariu de cosmar. Daca faptul ca as face dragoste cu Sergiu l-as putea numi cosmar... mai degraba vis!

-Offf!

-Ai patit ceva? intreaba mama privindu-ma mirata.

-Nu, de ce? raspund eu ridicand din umeri.

-Ai zis off!

"Am zis off, cu glas tare? Oare incep sa-mi pierd mintile? Vai!"

-A, da ma gandeam ca nu stiu ce sa dau jos, spun zambind.

-Nu stiu ce dai, dar da o data inainte sa vina Craciunul, completeaza tata cascand.

Nu-i raspund si dupa o scurta analiza a cartilor din mana, arunc jos un zece.

-Nuuuu, striga Sergiu punandu-si o mana la tampla.

Ma uit la el ametita si speriata in acelasi timp.

-Ce? Ce? intreb debusolata.

-Prea tarziuuuuu, spune mama amuzata. Piele!!! spune si tranteste un sapte peste zecele meu, apoi isi cara cartile in fata, incepand sa rada.

-N-ai fost deloc atenta, comenteaza Sergiu. Acum vom lua porunca de la ai tai.

-E, asta nu poate fi atat de rau, tinand cont ca totusi imi sunt parinti, nu ma pot chinui foarte tare, spun eu cu glas taraganat incercand sa ii induplec.

Zambetul tatei si chiuitul mamei, ma fac sa ma gandesc la ce-i mai rau. Cand incepe sa vorbeasca chipul tatei este numai un zambet, iar eu sunt de-a dreptul terminata.

-Ma gandesc ca v-ar sta foarte bine...

"...mie si lui Sergiu ne-ar sta in vreun fel bine?"

- ...sa spargeti cinci baloane...

"...e hai ca nu e atat de greu sa spargem niste baloane..."

-...fara sa va ajutati de maini.

"...cum adica fara maini?"

-Ceee? intreb venindu-mi in fire.

-N-ai fost aici? intreaba mama razand.