Wires Of A Memory ~ Aot Fanfiction ~

Capitolul 17

Am stat si m-am uitat la mana aia dar am vazut ca ii lipsea..

Semnul din nastere.

-Nu e mana lui Olivia.

-Dar a cui sa fie?

-Nu e mana lui Olivia.

-Esti destept.

S-a apropiat de mine dupa care mi-a ridicat barbia.

-Javra.

Un pumn mi-a intors fata spre dreapta. Am auzit un urlet dupa care Jean a inceput sa rada.

-Baieti.

Secunda urmatoare pe usa au intrat 4 baieti si cu Olivia in lanturi.

-Hai sa jucam un joc. Unul dintre voi o sa moara. Celalalt oricum o sa simta durerea pe care am simtit-o eu.

Mi-a picat fata dupa care mi-am atinrit privirea spre fata.

-Idiot.a spus aceasta razand

Unul dintre barbati i-a dat una in burta. M-am ridicat nervos dar si eu am patit la fel ca ea.

- Nup, nup, nup. Nu faceti bine.

Am simtit cum un junghi mi-a strapuns tot corpul canda Olivia s-a intors cu totul spre mine. Avea fata plina de taieturi si vanatai. Zambetul ala nu ii disparea de pe fata. Nu stiu ce se intamplase dar imi e frica sa aflu.

-Las-o!

-Casanova,mai incet.

-Jean!

Un baiat inalt ,brunet, plin de pistrui a intrat val vartej in incapere dupa care s-a oprit speriat.

-C-ce faci aici? Jean,esti normal? Olivia?! Ce se intampla?

-Marco? Ce bine ca ai venit. O sa fi prezent la razbunarea mea. E pentru mine, e pentru noi, pentru mama.

-Jean,ai innebunit?

-Nu.

-Ba da. Sun la politie daca nu le dai drumul.

-Mare pacat frate.

Jean l-a impuscat pe Marco in brat lasandu-ne pe toti muti.

-Legati-l.