Mommy | H.S.

10:"Harry repara tot!"

"One of the hardest thing in life is having words in your heart that you can't utter."

Louis ofta înainte să-mi facă semn din mana sa-l urmez spre ceea ce părea a fi bucătăria. Am aruncat o scurtă privire spre Harry si după ce m-am asigurat ca îl ține ocupat pe Mike m-am luat după Louis.

"Aseaza-te." Propuse și l-am ascultat asezandu-ma pe un scaun. Bucătăria avea un design american și părea foarte îngrijită pentru o casă susținută doar de un bărbat.

"De doi ani eu și Mike suntem pe cont propriu. Mi-a fost extrem de dificil să fiu și mamă și tată, mai ales ca Mike ținea foarte mult la ea și plecarea ei l-a lovit din plin." Louis începu si îi vedeam tot efortul depus pentru a-si alege cuvintele potrivite. "Eu și soția mea ne-am cunoscut încă din liceu. Ea și Harry erau colegi de clasă, iar eu și Harry eram colegi la înot. Eram cu doi ani mai mare ca ei și nu puteam participa la aceleași cursuri, așa ca Harry a fost nevoit să ne facă 'lipeala' în afară liceului. Una peste alta, din ziua în care ne-am cuplat am fost împreună...până acum doi ani." Ofta și l-am văzut ducandu-si mâna în spate și căutând ceva.

"La început îmi spusese ca nu poate avea copii. Nu știu exact motivele, nu sunt doctor și am cam chiulit la anatomie, dar știam sigur ca este infertila. Cale liberă la distracție, huh?" Am chicotit când a terminat cu un mic zambet și l-am văzut scoțând o țigară dintr-un pachet negru. Nu știam ca Louis fuma.

"Distractia ca distracția, până când a intervenit o sarcină. Nu mă înțelege greșit, imi doream un copil cu ea, eram doar șocați. Amandoi știam ca nu poate avea copii și să apăra așa peste noapte, ne-a cam dat peste cap. Unde mai pui ca aveam doar 20 de ani și eram încă la colegiu, iar ea în ultimul am de liceu. Cu toate astea, l-am păstrat. Și acum îi sunt recunoscător lui Dumnezeu ca am luat o hotărâre rațională. Nu știu ce m-as face fără Mike acum..." Se opri și sufla fumul intorcandu-si capul spre fereastră.

"Totul a mers bine în primii trei ani. Ne ajutau și ai mei și ai ei, începusem să lucrez și lucrurile se stabilizau ușor, ușor. Asta până într-o zi. Când a luat decizia de a pleca pur și simplu din viata noastră. S-a cărat pur și simplu de parcă ar fi fost doar intr-o vacanta la un hotel și mi-a golit și contul. Inițial eram turbat; plecase cu toți banii si-mi lăsase și un copil pe cap. Credeam ca o să vrea să lupte pentru copil, ca o să mi-l ia și ca o să mă amenințe ca nu va renunța la copilul ei în veci. Harry a insistat în momentul ală să lupt eu pentru Mike si-mi promisese ca va fi acolo pentru mine și ma va ajuta sa-l câștig. Dar ea nici nu-l voia. Nu si l-a mai dorit și nici măcar nu si-a luat la revedere de la el. Eu și Harry ne-am străduit mult să îl ajutam să treacă peste; era mic și avea nevoie de mama lui mai mult ca orice, nu de un aiurit care îi pune scutecul invers." Rase amar și privi în jos. "Eram falit și singur cu un bebeluș. Puteam să am grijă de mine fără probleme, dar să am un copil care avea nevoie de multă atenție era deja un examen mult prea greu. Eram un simplu agent de vânzări și cum trebuia să o iau de la zero, am avut mult de muncă. Asta până când Harry mi-a găsit un post la firmă. Era cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi vreodată, nu doar ca salariul era mult mai mare, dar eram si aproape de Harry. Mike își revenea ușor, ușor și începeam să fiu din ce în ce mai fericit ca renunțase la el și mi-l băgase practic pe gât. Intr-un moment de slăbiciune voiam sa-l dau la orfelinat." Mi-am deschisă gura socată de un asemenea gest și Louis mă opri înainte să iau foc.

"Știu, știu! Proastă decizie. Doamne, tu și Harry chiar va potriviți." Rase. "Când i-am spus ce am de gând aproape ca m-a luat la suturi și m-a amenințat sa-mi capsează boașele dacă îl duc pe Mike la orfelinat. Dupa ce mi-am luat o sapuneala zdravănă de la el, mi-am dat seama ca are dreptate și ca Dumnezeu a făcut o minune când ni l-a oferit. Așa ca am început să mă perfecționez și după ce Mike a înțeles ca mama lui nu o să se mai întoarce niciodată, am devenit cei mai buni prieteni. I-a fost greu și își amintea de ea mereu, dar ne-am descurcat cumva. Iar Harry a fost susținerea de care avea nevoie. Deja ai văzut cât de apropiați sunt. Au trecut doi ani de când a plecat și nu a mai dat niciun semn de viață. Rudele ei parcă au intrat în pământ, nu am reușit să dau de nimeni. Nu știu unde e, ce face, sau dacă mai trăiește." Încheie melancolic și arunca țigara în chiuvetă.