Mommy | H.S.

38:"Burta."

"I had an emotional response to your beauty, it made my faith in God absolute."

H A R R Y

Telefonul imi suna incontinuu și nu înțelegeam de ce Samantha nu a suspendat încă apelul. Aveam un munte de hârtii de semnat și ștampilat.

"Samantha!" Am strigat nervos cautand alt pix cu privirea.

Încet, încet îmi dădeam seama ce viață complicată am eu cu adevărat. Pe lângă problemele de acasă care erau intr-o categorie mult mai personală, toate fotomodelele renutau brusc la carieră, sau își rupeau gâtul, sau primeam noi cereri și trebuia să le verific până la cel mai mic amanunt. Cine zicea ca e ușor să fii șef, evident nu a fost niciodată intr-o asemenea funcție. Toate se sparg în capul tău.

"Ati vrut să mă vedeți?" Secretara mea ciocăni ușor la ușă înainte să între.

"Da, intră." Am dat repede din cap inecat în hârtii și dosare. "Toată ziua a fost linia ocupată. Aparent era o persoană foarte insistenta." Mi-am ridicat ochii din foi și am privit cum se fâțâia agitată.

"Îmi pare foarte rău pentru deranjul produs, dar nu am îndrăznit sa-i suspend apelul doamnei."

Vocea ei era moale și ma privi cu niște ochi vinovați care nu păreau să ascundă nimic.

"A sunat mama?"

"Da, voia să vorbească ceva cu dumneavoastra. A spus ca nu e urgent, dar chiar și așa nu am putut să resping." Mărturisi ea temătoare și mi-am scuturat capul.

"Chiar imi pare rău..." Încerca din nou.

"Samantha, e în regulă! Am înțeles situația, ce nu pricep este ce voia să vorbim. Nu era urgent, dar a sunat încontinuu."

"Nu am aflat motivul. Cred ca ar fi mai bine să o sunați." Propuse ea cordială și am aprobat-o încercând să zâmbesc. Deși când vedeam câte am de făcut un zambet era destul de greu de afișat.

"Va mai ajut cu ceva?" Ceru ea. Mi-am mutat privirea de colo, colo neștiind cu ce sa-i spun ca trebuie să mă ajute. Cum ar fi să mă ajute la tot?

Am oftat și am aruncat pixul pe birou.

"Vreau sa-mi pui în ordine niște dosare pentru azi." Am capitulat obosit și mi-am scuturat nervos buclele. Samantha dădu din cap zâmbind politicos și ieși din birou imediat.

Am dat dracu' toate hârțoagele și le-am impins din fața mea scotandu-mi telefonul și am apelat-o pe mama ca să văd unde arde. Speram doar să nu se fi întâmplat nimic cu Juliet.

"Bună, scumpule! Sper ca nu te-am deranjat." Vocea ei mieroasă și subțire m-a făcut imediat să zâmbesc. Puteai spune ca eram baiatul mamei uneori...

"Nu, mama, știi bine ca nu mă deranjezi. Aveai treabă cu mine?" Am zambit eu, deși eram perfect conștient ca nu mă vede.

"Collin a avut ideea asta geniala da facem Crăciunul impreuna și vreau să știu dacă sunteți și voi de acord." Explică ea rar și am auzit vag gălăgie pe fundal. Probabil era afară și era lume langa ea.

"Asta dacă nu ai planificat altceva cu July, deși știi cât de mult mi-ar plăcea sa-l petrecem împreună."

"Nu am planificat nimic, nici măcar nu m-am gândit la asta..."

"Nu? Asta e minunat, iubitule. Crezi ca o poți convinge să facem Crăciunul impreuna?"

"De ce nu o suni tu și o întrebi?"

"Aș face asta cu cea mai mare plăcere, dar nu vreau să se simtă obligată și să nu mă poate refuza. Poate voia să mergeți împreună la părinții ei." Mama vorbi cu un glas aproape trist și am rămas neclintit pentru o secundă.