Supusă ție! ||

Momente de neuitat

- Fă-o... Zise Melody.

Eliad și-a dat seama la ce se referea...doar ca nu era sigur dacă chiar ar trebui.

- Ești sigura?

- Da, vreau... Immm....

Eliad își înfipte ușor colți în gatul delicat și Melodyei, simțind țâșnit sângele, dar Melody gemu îndelung, la senzația electrizanta, călduroasă, dar rece în același timp. Ca și cum, acum Eliad, făcea parte din ea, dar și Eliad simtea la fel. După potrivirea ce părea atat de fireasca intre corpurile lor, aceasta, era la un alt nivel. Imediat ce termină Eliad, linse ușor urma, și se refăcu-se. Urmând, apoi la scurt timp, sentimentul divin dintre ei doi, terminând în același timp.

***

Eliad POV

Încă simteam căldură din corpul meu, părându-mi atat de străină, dar care ma va urma, de acum pana la sfârșit. Gustul dulce al Melodyei, ma conduse într-o cu totul alta lume, într-una, în care torul este posibil, si cel mai important lucru petru noi, este sa fim inpreuna. Oricât de siropos ar părea, în alt fel nu am cuvinte sa explic această magie.

Ochi ei ciocolati ii privesc pe ai mei, și parca nu îmi vine sa cred.

-Mai trebuie sa ne ridicam din pat, întreabă ea leneșă cu un botic, ce as vrea sa îl mușc.

- Tu, dacă vrei, nu, dat eu trebuie, am o ședință importantă.

- Chiar trebuie?

- Da, cât ai fost plecata, abea dacă am fost la câteva. Trebuie sa particip, este treaba mea.

- Bine, atunci aici ma găsești, zice băgând capul în pernele moi.

- Atata îți trebuie sa pleci.

- Asta e o amenințare?

- Nu doar ca am o surpriza pentru tine, dacă pleci, nu îți mai arat.

- Bine, promit sa fiu aici când te întorci.

O mai sărut încă o dată, findu-mi greu sa ma despart de buzele ei, apoi ma îmbrac și ies pe ușă, privind înapoi, unde Melody era cu capul în perne... Cine știe, poate va dormi cât timp sunt plecat.

Melody POV

Dacă el crede ca voi dormi visează, nu am mai fost prin palatul acesta de luni bune, îmi e dor de gradina, și plantele parfumate.

Asa ca iau un tricou deal lui, cum hainele mele au ajuns carpe, si altele nu mai am aici, leg cureaua alba în talie, acum ca sunt pe jumătate inbracata e mai bine. Pasesc tiptil pe holurile intunecate ale palatului, si scarile din marmura, incercand sa nu fiu observata de nimeni, pana am ajuns in curtea palatului. dar imediat, ma intorc inapoi in palat, injurand in minte.

"Cum pui mei asi fi putit uita , adica afara este iarna, sau na aproape pe terminate, dar totusi, e frig, de am inghetat toata. sigur eliad stia ce zice.... offf ametita mai sunt, e doar din cauza lui...el ma face sa uit de orice."

"-Ma bucur sa aud asta.„

"Acum mai aud si voci, am dilit complet."

" - Nu iubire, asta e legatura ce sa creat intre noi, dupa ce te-am gustat, sa zic asa."

„Deci pe scurt , sa dus cu intimitatea mea...ei, macar nici tu nu mai poti sa o ai, si apropo, nu ar fi trebuit sa fi atent la sedinta ta?"

"- Vei reusi vreodata sa uiti??? Si...sedinta asta e ata de plictisitoare, incat imi vine sa imi dau foc singur."