Tears of Death (1/3)

Tears of Death - Capitolul XIV

    Rămași singuri în sufragerie, Cora și Mark se holbau la panoul plin cu desenele făcute de Maddie. Mark își freca tâmplele, nedumerit, eventual întorcându-și spatele la desene, luându-și cana de cafea ce încă avea aburi ieșind din ea.     

- Nu înțeleg ce vrei de la mine, Mark... spuse Cora curioasă. Eu nu văd nimic aici. Ești sigur că este un mesaj ascuns? Ești sigur ca avem ce descifra?     

- Foarte sigur... Nu ai vreo vrajă care să descifreze mesaje codificate? Voi, magii, aveți atât de multe abilitati... Este imposibil să fi apelat fix la cea care nu stie cum sa ma ajute!    

 - Ai grijă ce spui! Nu uita că te ajut în ciuda faptului că știu ce fel de monstru esti!     

- Nu exagera, dragă! Știi cât de mică e diferența dintre mine și Alexis, nu?     

- Ea este un înger, iar tu ești un demon... Greșesc cumva?     

- De fapt, da! Chiar da! Cine ar fi crezut că magii pot să fie atât de prostuți, heh?      

Dar fix când Cora se pregătea să îl incinereze pe Mark, Alexis intră pe usă. Aceasta se uită înspre cei doi, puțin surprinsă, dar starea îi trece atât de repede precum îi veni. Își lasă geanta si haina în cuier și intră în sufragerie. Fără să se uite la ei, sau sa spuna ceva, scoate 3 pahare și o sticlă de whisky si le umple, așezându-se apoi la masă.     

- Deci, dragilor? Ce avem aici? întreabă Alexis cu o nota de superioritate.     

- Păi, dragă "Alexis", am putea începe prin a-i explica acestei tinere vrăjitoare cat de mici sunt diferențele dintre noi! Ce idee minunata!     

- Alexis, nu stiu despre ce vorbeste...     

Atunci Alexis mai ia o gura de whisky si se uită la Cora, puțin dezamăgită. Inghițind alcoolul, aceasta se ridică și pășește prin cameră.     

- Totul a început acum mii de ani, când Pământul era încă în scutece și oamenii erau puțini. Oh, ce vremuri... Era pe vremea când îngerii încă aveau voie sa vină pe pământ și să interacționeze cu oamenii, cu muritorii în general. Totul a degenerat atunci când Amnessea, un înger din casa Neberu, a prevăzut un eveniment dezastruos ce avea sa omoare toti oamenii și să aducă prăpăd pe Pământ. Când toți îngerii ne-am întors spre Dumnezeu, intrebându-l ce putem face pentru a preveni această calamnitate... el a spus ca nu putem face nimic... Ne-a ordonat să nu facem nimic! Ne-a ordonat sa stăm cu mâinile în sân, in timp ce Pământul și oamenii aveau sa dispară! Creațiile noastre! Copiii nostri! Să moară! Toți!     

- Evident ca nu puteam permite acest lucru, continuă Mark, asa că ne-am răzvrătit. Dar nu am fost destui.     

- Corect. Doar o treime din îngeri s-au răzvrătit, în timp ce celelalte două treimi ne-au ținut piept. Liderul rebeliunii a fost Lucifer, în timp ce rezistența a fost condusă de Michael. Când am pierdut, Michael, invocând puterea Domnului, le-a alungat in Abis și ne-a închis acolo pana de curând. În Abis am fost torturați, tormentați, distruși în fiecare clipa, fiecare minut, fiecare moment timp de nenumărate milenii. În 1998, când o factiune a voastră, de magi, a distrus un vampir antic, au afectat celelalte tărâmuri ale spiritelor și au făcut o mică scăpare din Abis. Atunci noi, îngerii decăzuți, am reușit să scăpăm... o mică fracțiune dintre noi, cei mai slabi.     

- Deci amândoi sunteti îngeri decăzuți? Nu demon si înger? întreabă Cora, încercând să înțeleagă.     

- Exact. Diferența dintre mine și Alexis este, evident, nivelul torturii din Abis și facțiunea de "demoni" din care facem parte. Ea este un Reconcilier, care crede că revolta a fost o greșeală și ca Dumnezeu ne mai poate ierta, ne primește înapoi în Rai, blah blah... Iar eu sunt Faustian, încercând pur și simplu să mă integrez în lumea voastra, de muritori, și să mă simt cât mai bine.  

- Ok, ok... Înțeleg... Înger... demon... Dar ce nu am înțeles, sunt de fapt două lucruri... voi ați creat Pământul și oamenii? Dar Biblia spune că Dumnezeu a făcut asta! Și... și... Casa Neberu? Cum adică casă?     

- Alexis, permite-mi să-i explic, spuse Mark cât se poate de calm. Ne numim Sebettu, adică Cele Șapte Case de Îngeri. Prima este Namaru, cei ce aduceau cuvântul Domnului, liderii îngerilor. Din această casă ai putea să îi recunoști pe Lucifer și pe Michael. Apoi urmează casa Asharu, cei care au creat sufletele oamenilor și care controlează suflarea vieții și aerul în general. Cel mai faimos înger fiind Gabriel si o persoană mai puțin faimoasă din această casă este Alexis a noastră. Mai există Annunaki, care au creat uneltele pe care le-au folosit oamenii pe vremea aceea și tot relieful pământului, apoi sunt Neberu, casa timpului, Lammasu care inspiră oamenii să venereze divinitatea și să îi pedepsească când nu o fac.      

- Apoi avem... încearcă Alexis să spună, dar este brusc întrerupta de Mark.     

- Nu o sa te las să îmi explici casa, merci! Apoi avem casa Rabisu, din care fac eu parte. Noi am creat flora și fauna Pământului. De fiecare dată când vezi un animal, o floare, un copac, imaginează-ți că cineva așa ca mine l-a creat. De asemenea, noi am creat corpurile oamenilor, cărora cei din casa lu Alexis, Asharu, le-au dat viată. Acum poți continua, Alexis.     

- Ultima casă a fost creată după ce am terminat Pământul și pe ce cei ce-l populează. Casa Halaku, distrugătorii. Ei au fost creați ca să omoare lucrurile cărora le trecuse vremea... Presupunem că cel ce i-a atacat pe Mark și pe Jessica a fost unul dintre ei. Brusc, Alexis primește un mesaj și îl citește cu voce tare, fiind speriată:     

- E de la Tyler... "Alexis, școala este sub asediu, spun că au intrat oameni cu arme și ne țin în clase! Ajutor!"     

- E prea devreme pentru asta! strigă Cora, panicându-se.     

Brusc, un urlet de lup se aude de afară, acoperind întreaga suprafață a orașelului Thunder Waves. Alexis și Cora, palide amândouă, se holbează una la alta, apoi repezindu-se spre ieșire ca să îl salveze pe Tyler și pe toți cei prinși în scoală.

PS: Typos are not excluded