The Shadow of the Serpent

Capitolul 7

Eva

-Bine ati venit! Spune tata a mia oara in ultimele 20 de minute.

Stau în picioare alături de părinții mei, pozând în familia perfectă și întâmpinând niște străini. Cel puțin pentru mine sunt străini, iar toată această agitație n-ar trebui să mă privească. E petrecerea lor, nu a mea. Am oftat și m-am clătinat dintr-un picior pe altul din cauza durerii chinuitoare provocate de tocurile înalte. În ciuda certurilor mele cu mama privind vestimentația mea, am ales să îi fac pe plac. Dacă asta o făcea fericită, nu aveam de gând să mă mai contrazic cu ea în ziua petrecerii, pentru că era destul de stresată, iar eu eram doar un ghimpe în coasta ei. Mi-am ales o rochie roșie din satin.

-Trebuie să merg la baie, i-am șoptit mamei, deși era o minciună, iar ea a dat din cap în semn de înțelegere.

Cu pași mici, m-am îndreptat spre bucătărie, unde Alma era o adevărată tornadă umblătoare. Agitația o cuprindea în totalitate, deși totul era mai mult decât perfect. Platourile deja pregătite erau așezate frumos pe blatul înalt din mijlocul încăperii.

-Ai văzut-o pe Bianca? am întrebat-o.

-Era pe aici, pe undeva, a răspuns ea, ocupată cu treburile sale.

M-am incurntat.

Din nu stiu ce motiv, Bianca pare să mă evite încă de la întoarcerea noastră de la petrecerea lui Mike. Cel puțin, așa pare. Întotdeauna găsește o scuză pentru a pleca de acasă, susținând că are treburi urgente, însă ori de câte ori încerc să-i adresez o întrebare, pare să mă ignore complet. De parca s-ar ascunde de mine.

Am oftat și am luat o măslină de pe un platou.

-E pentru invitați! m-a atenționat Alma.

-Scuze, am spus și am luat încă una. Deși nu îmi place să o văd pe Alma stresată, mă amuză în același timp.

M-am hotărât în cele din urmă să mă îndrept spre curtea din spate. Totul acolo era aranjat ca într-o poveste. Mese albe se întindeau în fiecare colț, luminile ambientale încălzeau atmosfera, iar muzica clasică răsuna în surdină, adăugând o notă de eleganță. Oameni îmbrăcați cu stil discutau animat în diferite grupuri.

Un ospătar a venit spre mine cu o tavă plină de pahare cu șampanie strălucitoare. Am observat cu coada ochiului mișcarea sa sigură și elegantă în timp ce a luat unul dintre paharele strălucitoare de pe tavă. Într-o mișcare fluidă, l-a dus la gura mea, permițând lichidului să atingă buzele mele. O undă de frisoane m-a străbătut când vântul a mângâiat ușor pielea mea, făcându-mă să simt cum se zbârlește sub această atingere delicată.

-Eva? Am auzit o voce feminina cunoscuta, si mi-am intros capul spre dreapta.

-Francesca? Am spus mirata sa o vad acolo. In toata splendoarea ei.

-Te-am cautat peste tot.

A facut cativa pasi apasati spre mine, luandu-ma in brate.

-Nu stiam ca o sa vii.

Nu ma interesa neaparat sa vad lista invitatilor, dar era de asteptat ca Fran sa se afle aici in seara asta, avand in vedere ca parintii nostri lucreaza impreuna.

-Ei bine, familia Sartori este invitata, deci n-am putut lipsi, si-a dat ea ochii peste cap.

-Si pe tine te-au obligat parintii?

Am ras.

-De fapt, cand am auzit ca familia Ricci dau petrecerea, am fost mai mult de cat incantata sa vin, a spus luand un pahar de sampanie de pe tava ospatarului. Multumesc!