PROFFESIONAL BODY DOUBLE

CAPITOLUL 25

În momentul în care cina s-a încheiat, era deja trecut de ora zece. Zhou Xiang nu băuse prea mult și putea pleca imediat cu mașina. Lan Xirong însă era complet diferit. Zhou Xiang nu și-a putut da seama dacă a fost ceva deliberat sau dacă Lan Xirong era cu adevărat beat, dar oricum ar fi fost, Lan Xirong s-a agățat direct de corpul lui Zhou Xiang și a susținut cu hotărâre că nu putea merge singur.

Indiferent dacă putea sau nu să meargă, corpul său duhnea a alcool, așa că, cu siguranță, nu ar fi fost capabil să conducă. Venise aici de dragul lui Zhou Xiang. Zhou Xiang nu a avut de ales decât să îi împrumute umărul și să îndeplinească datoria de a-l conduce înapoi acasă.

Lan Xirong părea foarte slab, dar era înalt și, după ce băuse, era deosebit de greu. Gâfâind, Zhou Xiang l-a trimis înapoi acasă la adresa dată, muncind din greu în mijlocul iernii cumplite.

A deschis ușa casei lui Lan Xirong și a văzut că era un apartament duplex cu o suprafață de peste două sute de metri pătrați. Decorul interior era simplu, dar foarte luxos și de înaltă clasă. Zhou Xiang nu s-a putut abține să nu-și amintească de micul apartament închiriat de Lan Xirong în trecut, care era la fel de diferit ca cerul și pământul în comparație cu apartamentul său actual. Nu s-a putut abține să nu se simtă puțin invidios.

În timp ce era amețit, corpul lui Lan Xirong a cedat, iar acesta a început să cadă în față cu capul înainte.

Zhou Xiang s-a grăbit să-l prindă, dar a fost împiedicat de picioarele lungi ale lui Lan Xirong. Și-a pierdut echilibrul și a căzut cu Lan Xirong pe podeaua de lemn strălucitoare și curată.

Lan Xirong căzuse deasupra lui Zhou Xiang, respirând cu asprime pe corpul lui Zhou Xiang. Avea o pereche de ochi de culoarea caisei mari, anormal de strălucitori. Când ochii îi zâmbeau, părea pur și blând, captivând inimile a milioane de oameni.

Cu toate acestea, în acest moment, acei ochi erau complet intoxicați și plini de poftă.

Zhou Xiang a avut o premoniție rea și l-a împins de îndată pe Lan Xirong, dorind să se ridice în picioare.

Cu toate acestea, Lan Xirong i-a prins brațul, și-a coborât capul și a acoperit violent buzele lui Zhou Xiang cu ale sale.

Zhou Xiang și-a încruntat sprâncenele.

Gura lui Lan Xirong era plină de aromă de alcool. Dar nu asta era important, ci faptul că era pentru prima dată când săruta un bărbat. Sărutul său nu avea absolut nicio logică. I-a mușcat buzele lui Zhou Xiang și s-a lovit la întâmplare de gura lui Zhou Xiang, ba chiar s-a lovit de dinții lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang i-a dat cu calm o lovitură la nivelul taliei.

Lan Xirong s-a dat înapoi de durere.

Zhou Xiang l-a împins rapid pe Lan Xirong de pe corpul său și s-a ridicat agil de jos. A spus cu o voce gravă: "Data viitoare să nu mai bei atât de mult. În primul rând, nu poți bea alcool". El știa că Lan Xirong nu era beat. Nu avea cum să aibă o persoană beată atâta putere.

Lan Xirong a spus răgușit: "Xiang'ge, de ce nu m-ai așteptat?" Volumul vocii sale era foarte scăzut, de parcă ar fi spus-o doar pentru ca el să o audă.

Zhou Xiang nu i-a răspuns. Și-a luat telefonul care căzuse pe jos, și a plecat fără să se întoarcă.

Inițial, crezuse că Yan Mingxiu cu siguranță nu se va întoarce acasă astăzi. În mod surprinzător, luminile casei sale erau aprinse.

Zhou Xiang a intrat în apartament și, într-adevăr, Yan Mingxiu stătea pe canapea. Nu se uita la televizor și nici nu citea o carte. Stătea pur și simplu acolo, de parcă se gândea la ceva. Când a văzut că Zhou Xiang s-a întors, i-a aruncat o privire acestuia; fața lui Zhou Xiang era foarte palidă.

Zhou Xiang stătea la ușă fără să știe ce să facă. "Tu... Te-ai întors."

Yan Mingxiu a spus cu răceală: "Nu asta ar trebui să-ți spun eu ție? Ați mâncat până la ora asta? La restaurant nu se termină programul de lucru?" Yan Mingxiu s-a uitat la ceasul de pe perete. Era deja aproape ora două.

Zhou Xiang a răspuns: "Ne-am dus să bem după ce am mâncat. Oamenii aceia sunt prea gălăgioși. Dacă aș fi știut că ești acasă, m-aș fi întors mai devreme".

"De ce nu aș putea fi acasă?" a replicat Yan Mingxiu.

Zhou Xiang a spus cu ezitare: "Astăzi, Wang Yudong..."

Tenul lui Yan Mingxiu s-a întunecat și mai tare: "Asta nu este treaba ta. Nu mai menționa din nou."

Zhou Xiang și-a încălțat papucii, și-a dat jos haina și a agățat-o pe cuier. În timp ce observa cu atenție expresia lui Yan Mingxiu, s-a așezat lângă el.

Yan Mingxiu a spus cu o față întunecată: "Te-am sunat de mai multe ori, de ce nu ai răspuns?"

"Oh, telefonul meu a rămas fără baterie. Ecranele mari consumă mult prea multă energie." Zhou Xiang chiar și-a scos în mod special telefonul din buzunar, dorind să-și dovedească spusele. Rezultatul a fost că, atunci când a apăsat întâmplător pe buton, ecranul s-a luminat.

Zhou Xiang a fost luat prin surprindere. Și-a coborât capul pentru a se uita la ecranul de blocare. Spre surprinderea lui, era o fotografie de modelling a lui Lan Xirong.

Ochii fini ai lui Yan Mingxiu au observat și ei. A smuls telefonul. Chipul lui nu putea fi mai neplăcut de atât.

Zhou Xiang și-a dat seama imediat ce trebuie să se fi întâmplat.

Acel an a fost exact anul în care a apărut prima generație de iPhone; era cât se poate de faimos. Un loc precum cercul de divertisment era inundat de oameni care urmăreau îndeaproape tendințele. Zhou Xiang a fost inevitabil influențat și a cumpărat și el unul. În prezent, era înconjurat de oameni care foloseau același telefon. Toată lumea scotea același telefon. Uneori era foarte ușor să își încurce telefoanele.

Văzând acea fotografie a lui Lan Xirong, Zhou Xiang și-a amintit aproape imediat că telefonul său cu bateria descărcată se afla încă în buzunarul hainei sale. Luase telefonul lui Lan Xirong care căzuse pe jos și îl luase acasă.

Cum putea să explice?

Yan Mingxiu a fluturat telefonul cu ecranul ofensator. Fața lui era puțin amenințătoare: "Vrei să-mi explici?"

Creierul lui Zhou Xiang s-a întors în plină activitate și a decis să spună adevărul. "El... S-a îmbătat și nu a putut conduce, așa că l-am condus acasă. Telefonul lui a căzut pe jos, am crezut că este al meu și l-am luat."

Yan Mingxiu a spus răutăcios: "Zhou Xiang, îmi tratezi cuvintele ca pe aer, nu-i așa? Ți-am spus să nu mai intri în contact cu el!"

Furia acumulată zi de zi de Yan Mingxiu s-a inflamat. A ridicat telefonul și l-a trântit violent la pământ.