Capitolul 1,

51 4 0
                                    

— Cei rosii, sau negri?
— Cu siguranta cei rosii! O sa para ca ai mai mult confidence!
Bine, te cred pe cuvant.
Oftez lung si incalt repede pantofii rosii Saint Laurent pe care Scarlett a ales sa ii port, si incerc sa nu imi rup picioarele cand cobor grabita scarile in bucatarie, cu Scarlett pe apel.
Poate intalnim niste baieti draguti in seara asta, huh? Imi spune, vocea ei usor pitigaiata si incercarea de a trage cu ochiului facandu-ma sa rad.
Rea Scarlett! Rea!
Ce? Ma intreaba inocenta, aplicand blush pe fata ei perfecta. Nu e de parca l-as vrea pentru mine! Va fi pentru tine, fato!
Cat de generoasa esti astazi! Ii spun sarcastic, si chicotesc.
Sunetul usii de la intrare imi distrage atentia, si arunc o privire spre usa bucatariei, ca nu cumva sa fie vreun hot care vrea sa imi fure gloss-ul de la Dior si parfumurile de sute de dolari. Dar nu e nici un hot, e doar mami.
— Scarlett, iti dau mesaj cand plec de acasa! Ii inchid lui Scarlett

Cu un zambet larg pe buze mami intra in bucatarie, asezand pe blat aparatul ei foto, si telefonul.
— Hei, mami!
Merg spre ea si o imbratisez strans, iar ea ma saruta pe frunte dand un pas in spate. Ma scaneaza din cap pana in picioare, iar la final zambeste din nou. E atat de draguta cand zambeste, imi topeste inima. Tati are dreptate, mami chiar e o Raza de Soare.
— Arati precum un inger, little sun, imi spune.
Incep sa chicotesc, privindu-mi reflectia in usa cu geam care duce spre terasa de afara. A inceput sa se intunece, si probabil e timpul sa plec spre balul de absolvire din seara asta.
— Multumesc! Ii spun zambind larg. Dar trebuie sa plec, probabil Richard ma asteapta afara.
           Richard e soferul meu, tati a tot insistat sa nu conduc singura pentru ca 'nu vrea sa patesc ceva', dar eu stiu sigur ca a insistat doar pentru ca ii e frica sa ma lase singura la volanul unei masini!
— Oh, dar nu ti-a spus Alex? Imi spune mami si ma intorc confuza la ea.
— Ce sa-mi spuna?
— Sotia lui Richard e in travaliu, el e la spital cu ea.
           Un zambet larg mi se formeaza pe buze.
— Serios? O intreb zambind. E minunat!
           Dar apoi realizarea ma loveste...
— Pai si... daca Richard nu ma poate duce la bal... cine ma va duce? O intreb iarasi, iar zambetul imi piere.
— La asta ma gandeam si eu, apoi am aflat ca si Nicholas merge asa ca Bridget mi-a spus ca te poate duce el.
           Inghet. Inima nu imi mai bate in piept, bucuria fiind inlocuita de dezgust.
Nu! Ii zic scurt.
— Oh, haide Anastasia, imi zice oftand si se indreapta spre unul dintre scaune, va fi un drum de 20 minute intr-o masina. Puteti porni radioul, nici nu trebuie sa vorbiti unul cu altul macar—
— Nu! o intrerup tipand. Nu merg la bal cu Nicholas!
— Nici nu trebuie, zice tati intrand in bucatarie.
           Poarta un costum alb, asemenator cu rochita mamei, si traverseaza incaperea spre scaunul pe care mami sta.
— Nu trebuie? il intreb.
— Nu-
— Ba da, il intrerupe mami. Eu si Bridget am stabilit deja, iar Anastasia si Nicholas sunt nevoiti sa faca si sacrificii uneori.
           Mami se ridica de pe scaun cand mainile tatei voiau sa ii cuprinda talia.
— Nici eu nu eram incantata sa ma urc cu tatal tau in masina lui prima data, dar am facut-o, zice si iese din bucatarie.
           Mami mi-a povestit de zeci de ori povestea ei si a tatei, si de fiecare data mi s-a parut tot mai fascinata si emotionanta. In timp am ajuns la concluzia ca relatia parintiilor mei ar trebui sa fie standardul tuturor fetelor.
           Ii arunc tatei o privire plina de furie, iar el ridica din umeri urmarind-o pe mami, si se uita la mine soptind un:
Ea e sefa, little Sunshine.

Twisted SacrificeWhere stories live. Discover now