Cand eram mica am fost cu mami si tati la zoo. Acolo era o fantana adanca, iar vizitatori aruncau cate un dolar, sperand ca dorinta sa li se indeplineasca. In familia mea niciodata nu s-a pus problema de bani, o duceam chiar foarte bine cat ca niciodata nu stiam ce lucreaza ai mei, asa ca tati mi-a dat 10 dolari pe care i-am aruncat in fantana, dorindu-mi sa fiu un fluturas frumos.
Vedeam fluturasi zburand la sfarsitul primaverii in gradina din spate, si imi doream sa fiu unul. Sa pot zbura, sa simt vantul pe aripi, sa ma las purtata de dorinta si sa stau pe flori. Iubeam florile, adoram trandafirii albi din gradina mamei pe care ii plantam impreuna... pana sa moara. Dupa moartea ei am incercat sa ii tin in viata, dar un trandafir deja stins se vindeca doar cu o minune.
Acum ca am crescut... crescut. Mult spus. Numai cred in nimic, numai am nici o dorinta, si categoric nici o speranta. Insa daca cineva m-ar putea face un fluture as accepta.
Fluturi traiesc doar o zi.
***
O camera mare, un pat imens cu asternuturi visinii, o fereastra imensa, un candelabru cu diamante, un imens covor cu puf in mijlocul camerei. Ce caut eu aici?
— Ce e asta? Ma aud vorbind din neant, dar nimeni nu imi raspunde.
Ochii albastrii si reci ai lui ma privesc fara vreo emotie, si vreau sa ma arunc pe geamul ala. Ii urasc privirea. Nu-si merita ochii, nici fata, si nici bu-
— Dupa cum poti vedea, are 4 pereti. Continua tu puzzle-ul. Imi intrerupe Wars gandurile despre fata lui vorbindu-mi in batjocura.
— De ce sunt aici? Vocea mea tremura, si incerc sa ma gandesc ca genunchii nu, chiar daca o fac.
— Biroul meu e langa camera asta, holul e ocupat de soldatii, si sunt camere de supraveghere peste tot, camera ta e plina de ele. Face o scurta pauza, si incerc sa derulez cuvintele in mintea mea. Vreau sa fii cat mai aproape de mine cu putinta, vei sta aici, imi spune. Alte comentarii nefolositoare pe care doresti sa le adaugi, șoricico?
Inghit in sec. Poftim? Nu am idee unde vrea sa ajunga cu asta dar brusc ma simt proasta sa ii spun ca nu inteleg pentru ca, cuvintele lui au fost simple, usoare. Vrea sa stau aici. In... luxul asta.
— Nu... soptesc.
— Perfect atunci! Ai haine in garderobă, iar baia e acolo-
— Nu vreau sa stau aici. Il intrerup in mijlocul proprizitiei, dar apoi tac.
Sunt nerecunoscatoare, si nesimtita... si... Isi drege vocea.
— In care, dintre propozitiile mele, te-am intrebat daca vrei sau nu?
Tac.
Tacerea ma va omorî intr-o buna zi...
— Du-te fa un dus. Cineva iti va aduce mancare, si apoi te va aduce la mine. Se intoarce spre usa, dar se opreste in loc si imi vorbeste peste umar cu o voce mai dură decat inainte, dar tot-odata mai calma: Ai colanti, si bluze mulate in garderoba. Poarta-le, vei intelege dupa de ce.
Iese afara din camera, inchizand usa in urma lui.
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
