Ma opresc in pragul usii cand soldatii lui se muta in fata mea si imi blocheaza calea, apoi sunetul brusc al unei arme imi transmite o unda de soc spre inima.
Tresar.
— Daca pleci, iti trag un clont in cap. Daca fugi, ei iti vor trage un clont in cap. Daca faci ce ai facut ieri toata armata mea iti va impusca cate un glont in cap. Inghit in sec. Vocea lui e calma, ca si cum sa ii traga cuiva un glont in cap e o rutina zilnica pentru el.
E infricosator.
— Intoarce-te si stai jos. Imi porunceste aspru, vocea lui fiind ferma si usor ragusita.
Inghit din nou gustul amar pe care il am in gura si ma asez iarasi jos, dar fiecare pas pe care il fac pana la scaun se simte ca o suta. Ca si cum picioarele imi sunt din ciment, si dea bea le mai pot misca.
Ma asez.
— Ca sa fie clar, isi rezema spatele pe spatarul scaunul, punand pistolul pe birou, tu, se ridica de pe scaun si traverseaza camera spre mine, tu Avaline ai un dar. Un dar care te-a inchis timp de 4 ani intr-un azil. Eu, spre deosebire tine, nu il am.
Vine in spatele meu si imi scoate parul lung pe care incercam sa il tin ascuns sub tricou. Nu ma misc. Nu respir. Nu clipesc.
— Vezi diferenta, Avaline? Eu sunt nebun, tu esti normala. Eu am fost liber in ultimi 4 ani, tu nu.
Nu am idee unde vrea sa bata cu discursul lui de doi bani dar un mic monstru ascuns in intunericul din mintea mea ma tenteaza sa iau pistolul de pe biroul ala si sa il impusc intre ochii!
Continua.
— Vezi tu, toti te considera nebuna, te considera o criminala. Ce ar mai conta in ochii lor daca ai mai omorî oameni, hm?
Mana lui acoperita de o manusa imi prinde brusc barbia si ma forteaza sa ma ridic in picioare, tragandu-ma la doar cativa centimetri de el.
— Nu sunt o criminala! Reusesc sa soptesc intr-un final, mijind ochii, insa asta nu il face decat sa ma starga mai tare.
— In ochii oamenilor esti, Avaline! Nu poti schimba asta! Esti ceea ce ei zic ca esti!
— Nu! Esti ceea ce alegi sa devii! Ii tip in fata si pe buze ii apare un zambet viclean.
— Iar tu? Hm? Tu ce mai poti sa devii, Avaline? Hm? Nu vrei sa te razbuni pe cei care ti-au gresit? Hm?
— Sa te razbuni e gresit!
— Dar cand ei te-au torturat, cand te-au facut nebuna sau cand ti-au distrus viata nu a fost gresit? Oh, stai! La ei nu se pune nu-i asa, șoricico?
Șoricico.
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
