Dezamagire si Dragoste

12.3K 515 71
                                    

Melody plina de nervi, sari din bratele lui Eliad, și fugi... Printre holurile întunecate ale palatului, și lacrimile ce îi înecau ochii îl găsi pe Dorian.

- Dorian, te rog, spuse ea printre suspine, duma în camera mea.

- Dar ce sa întâmplat? O întrebase acesta luindu-o în brațe frățește.

- Elvira, îl aștepta goală...a spus ca e a lui dinou.

- Poftim? A întrebat el nervos.

Melody începu sa plângă mai rău, iar acesta o duse în camera ei, și ramase cu ea, precum un frate mai mare, iar aceasta plânse pe umărul sau pana rămase fără putere, dar și lacrimi, căzând într-un somn adânc, precum al însăși frumoasei adormite.

Eliad POV

Nu pot sa cred, cum mai are tupeu femeia aceasta sa stea în fata mea, în halul acesta, după tot ce a făcut... Totul e din vina ei, din cauza ei a plecat Melody, din cauza ei am trăit iadul pe pământ, din vina ei a plecat și acum Melody.

- Tu, am zis nervos, ieși... Ieși din camera aceasta, din tara aceasta, chiar și de pe planetă. Sa nu te mai vad. Nu ești decât o piază rea.

Scuipam cuvintele cu atât venin, și atâția nervi, înaintând spre ea furios. Elvira din ce în ce mai speriata, pășea incet în spate.

- Scorpie, jigodie, din vina ta s-au întâmplat toate acestea, tu... Dacă te mai vad o data în viata mea, jur ca te omor cu mana mea. Sa nu mai ai tupeu sa te apropii vreodată de mine, sau de Melody. Și dacă îndrăznești sa o faci, te prind, și te torturez.

Vedeam pe chipul ei frica, și ma simțeam din ce în ce mai bine, ador sa o vad speriată, sa știe cine e regele, si de ce am acest statut.

- ÎNBRACATE ȘI MARȘ.

Și-a luat hainele și a fugit speriată.

M-am întors apoi și-am cautat-o pe Melody tot castelul, dar nu am găsit-o niciunde, asa ca am decis sa ma duc în camera ei, dar chiar la baza turnului, l-am găsit pe Dorian.

- Dorian, ce faci?

- Ce fac eu, dar tu ce faci Eliad? Dai cu piciorul în tot, nu pot sa cred, ma dezamăgești amice, spuse el, privindu-ma dezaprobator.

-Dar...

- Nu te obosi, mi-a povestit Melody, a plâns pana a adormit, niciodată nu am văzut-o atat de tristă.

- Sa plângă, atat? Am intrebat mirat.

- Până și cei mai puternici oameni cedează în fata dragostei, dar nu cred ca ea a cedat în felul în care ai făcut-o tu.

- Da, dar...

- Îți usuci gura, fa cumva, și repara situația, pentru ca mai sfâșietor vă fi dacă te va părăsi de bună voie. Dacă credeai ca e moartă, e una, dar gândește-te, dacă pleacă și își reface viata. Cum te-ai simți sa o ști în bratele altuia mai fericită decât în ale tale?

Nu vroiam sa recunosc asta, dar asa era, avea dreptate, trebuia sa vorbesc cu ea, sa lămurim situația,...nu pot sa o pierd, nu pot sa îmi pierd fericirea, pe oricât de egoist suna, vreau sa fie doar a mea.

Dorian a plecat privindu-ma dezamăgit, cea ce ma făcea sa ma simt și mai rău. Asa ca am urcat sus, în camera ei, era cufundata cu capul în perne, și învelită de pătură rosie, ce părerea ca ii mângâie pielea. Oricât de mult asi vrea sa ma pun lângă ea, nu am de gând sa o fac, nu simt ca am dreptul, asa ca ma așez pe canapea, și adorm și eu în scurt timp.

Supusă ție! ||Where stories live. Discover now