machiavellian | seria Madness (part. IV)

Capitolul doi

Plimbarea după vizită la Laura s-a dovedit a nu fi o mișcare înțeleaptă, pentru că, deși mi-am limpezit mintea de gânduri, cred că am răcit. Când am trecut prin pragul apartamentului nostru, mă simțeam epuizată psihic și fizic, accent pe fizic. Nasul meu semăna cu cel al lui Rudolf. Abia am putut deschide ușa pentru că mâinile îmi erau atât de amorțite încât aveam probleme în ținerea cheii. Abia după două minute în apartamentul cald mi-am putut mișca picioarele. Am aprins lumina din bucătărie și mi-am dat jos haina și tocurile. Am pus ușor pantofii înapoi la locul lor, uitându-mă cu drag la pantofii roz strălucitori cu „LV" pe talpă. 

În apartament era liniște. Asher era deja la Erik la cină, așa că aveam o seară singuratică înaintea mea. Eram pe cale să merg înspre blatul bucătăriei când dintr-o dată de pe coridorul din stânga, care ducea la camere și baie, Pisica a apărut. Marele Newfoundland a pășit încet peste panourile luminoase, întinzându-se și căscând, indicând că tocmai se trezise din somnul de seară. Am zâmbit larg și m-am apropiat de animal, încrețindu-mi nasul. M-am ghemuit lângă el, l-am apucat de bot și am început să îl scarpin în spatele urechilor.

- Hei, bătrâne. am salutat eu cu o voce blândă. I-am mângâiat blând blana neagră, aspră, pe care se vedeau dungi gri. Ce ai făcut azi cât am fost plecați? am întrebat, uitându-mă în ochii lui căprui strălucitori

Pisica a căscat din nou și eu am zâmbit. I-am atins mustața gri pentru ultima oară și m-am ridicat.

- Ai luat deja vitaminele? am continuat, mergând la bucătărie, care era îngrijită

În același timp, Pisica s-a apropiat de canapeaua din sufragerie și a sărit pe ea, urmărindu-mi în continuare acțiunile.

Ceasul de pe afișajul cuptorului încorporat în perete arăta opt fără unsprezece. M-am uitat în gol la unghiile mele pentru o clipă lungă. Doar sunetul ca de mârâit care venea din stomacul meu, care solicita hrana cu voce tare, m-a readus la realitate. Pe tot parcursul zilei, am mâncat doar o jumătate de croissant pe care l-am cumpărat de la o brutărie în timpul plimbării. Știam că dacă Asher ar afla despre asta, aș fi certată haotic.

- Cred că este timpul să rezolvăm ceva am spus

M-am împins de la tejghea și m-am uitat în jurul bucătăriei luminoase. A fost proiectată sub forma literei „L", iar în centrul ei se afla o insulă înaltă de bucătărie cu două scaune de bar din lemn, care despărțeau camera de living. Acolo domina albul, combinat cu accesorii calde de culoarea lemnului.

M-am dus la chiuvetă și am luat unul dintre bolurile curate puse în suportul pentru uscarea vaselor. L-am umplut cu cereale si apoi am turnat lapte peste el.

Am stat la tejghea și am mâncat încet, uitându-mă la laptele maro și chipsurile de ciocolată ude. Am ascultat tăcerea ruptă doar de sforăitul Pisicii când a adormit din nou. Mi-a plăcut liniștea. Tăcerea era bună. Era mai bună decât haosul.

Când am terminat de mâncat, m-am simțit foarte obosită, deși nu făcusem mare lucru în ziua aceea. Poate că acest lucru a fost influențat de vizita la Laura? Sau poate am avut o zi proastă? Fără să mă gândesc, am mers pe hol înspre dormitorul meu, care era chiar vizavi de cel al fratelui meu. În continuare, erau doar două uși care duceau la baie.

Nu aveam chef să curăț mizeria pe care am lăsat-o de dimineață. Am decis să o ignor și m-am dus la dulapul mare, care, în ciuda dimensiunii, nu îmi mai susținea hainele. Acest fapt l-a înnebunit pe Asher pentru că oricum am ocupat cea mai mare parte a mobilierului din apartament. Singura cameră în care nu a fost umplută cu lucrurile mele, era camera lui, dar aveam senzația că asta s-ar putea schimba în viitor.