machiavellian | seria Madness (part. IV)

Capitolul unu

- Dacă nu te trezești în patru secunde, jur că nu va fi frumos. vocea fratelui meu a răsunat între pereții bej ai dormitorului și îmi doream foarte mult să îi scot corzile vocale cu foarfece tocite

Am gemut în liniște, apoi m-am întors cu spatele la ușa unde stătea el și m-am acoperit mai strâns cu pătura caldă. Nici măcar nu voiam să deschid ochii și să irosesc energie prețioasă cu el, pe care aș fi putut să o folosesc pentru a mă întoarce la somnul meu foarte plăcut. Asher părea să aibă o altă părere, însă, pentru că un oftat puternic și iritat i-a scăpat de printre buze. Cu ultimele puteri, am apucat una dintre perne și am lipit-o de față, apoi mi-am așezat brațul pe ea.

- Ce faci? a întrebat fratele meu pe un ton plictisit

I-am simțit privirea asupra mea, dar nu mi-a păsat prea mult.

- Îmi imaginez că sunt copil unic. am mormăit-cu o voce înăbușită. Azi am zi liberă, așa că pleacă de aici și lasă-mă să dorm, altfel vei ajunge pe trotuar în fața ferestrei mele.

- Oh, trotuarul pare un loc mai frumos decât camera ta. a răspuns el sarcastic

O clipă mai târziu i-am auzit pașii. Se pare că se pregătea să îmi părăsească dormitorul în final.

- Și dacă o faci, vei întârzia.

- Pentru ce? am întrebat, în cele din urmă depărtând perna

Mi-am ridicat ușor ochii pentru a-l privi, dar i-am închis cu viteza luminii pentru că Asher s-a dus la fereastră și apoi cu entuziasm a mutat perdelele grele deoparte. Razele soarelui mă loveau în față. Am gemut de durere, răsturnându-mă pe burtă și apăsându-mi din nou capul pe perna mare. Am simțit că cineva m-ar fi orbit.

Mi-am urât fratele în toate sensurile cuvântului. Singurul motiv pentru care nu i-am aruncat încă lampa pe noptieră de lângă patul meu în cap a fost pentru că nu aveam chef să întind mâna.

- Asher, nu trebuie să merg la facultate sau la Karl astăzi, așa că am zi liberă. i-am explicat ca un copil retardat, simțind o iritare tot mai mare. Vreau să dorm, așa că părăsește această cameră.

Din păcate, amenințarea mea nu a funcționat, pentru că Asher mi-a smuls pătura caldă fără să scoată un cuvânt. Frigul m-a lovit și corpul mi s-a simțit automat rece. Aveam pielea de găină. Purtam doar pantaloni scurți și un tricou supradimensionat. Am blestemat pe sub răsuflarea, imaginându-mi-l pe fratele meu într-o cușcă cu gorile sălbatice. În cele din urmă, însă, m-am proptit cu cotul pe salteaua patului mare și m-am uitat la Asher cu mare efort.

Înspre deosebire de mine, era deja îmbrăcat. Mi-am încruntat sprâncenele amenințător, cu ochii încă ușor încețoșați, evaluându-i silueta. Stătea în fața mea cu mâinile în buzunarele blugilor largi, albastru închis, cu o curea neagră largă. M-am uitat la hanoracul lui vișiniu, ușor supradimensionat, cu mâneci albe. Am ridicat o sprânceană cu o expresie serioasă.

- De ce ești îmbrăcat atât de devreme într-o zi când e liber? am întrebat eu suspicioasă, privindu-l cu atenție

Cu degetele pe care avea trei verighete de argint, și-a dat pe spate părul de ciocolată care îi ajungea cam la jumătatea feței.

- Pentru că deja e ora unu și a trebuit să merg la cumpărături ca să nu murim de foame. a răspuns el frustrat. Și dacă rămâi întinsă acolo și mă mai irita, vei întârzia la terapie.

- Am terapie marți, în caz că ai uitat. am mârâit cu o amenințare, pentru că m-a trezit, și pentru atâta prostie

Adevărat, poate că nu mă așteptam să fie atât de târziu, dar după câteva zile de muncă și de învățat, meritam un moment pentru mine!