Necunoscuta

Cămașa

Și-a amintit ceva... E un semn bun, cred.

Am ajutat-o să se ducă afară, să vadă singură care-i situația...Poate ajunge să înțeleagă de ce eram atâta de nervos...

Futu-i! Cum dracu ajung în situații așa de ciudate, fără să am niciun amestec? Parcă-s musca din lapte... îmi vedeam și eu liniștit de treburile mele, când hopa, mă trezesc într-o situație anormală, din care trebuie să mă lupt să ies cumva...

Cât timp stau și întrețin focul, observ că a adormit iar...și curg apele pe ea!

Nu pot s-o las udă, mai adaugă și o pneumonie la lista de diagnostice!

O zgâlțâi ușor, dar zici că e în transă...nu are nicio reacție...

Îi dezlipesc tricoul de pe pielea udă...nu dă niciun semn că s-ar trezi...îi ridic ușor mâinile deasupra capului...apoi, centimetru cu centimetru rulez tricoul în sus... trag de el, îi scot una dintre mâini, apoi cealaltă... noroc că e un tricou de-al meu și-i e mai larg...

Îi ridic capul încet, având grijă să nu-i ating rana. Trag sus de tricou, înjurând în gând, până ce reușesc să îi trec capul prin gaură. Răsuflu ușurat.

Am pregătit o cămașă de-a mea, singura care mai era curată, ca să i-o dau pe ea. Strecor prima mână prin mânecă, apoi, ca s-o pot îmbrăca, o ridic ușor de spate și-o sprijin de mine. Trag cămașa prin spate , apoi îi îndoi mâna și i-o potrivesc spre mânecă.  Mă uit cum mâna îi alunecă ușor în mânecă, apoi o las pe spate.

În lumina lanternei, o privesc cum pieptul i se ridică ritmic. Deasupra sutienului, prin pielea zgâriată, aproape pot să-i număr bătăile inimii. Vreau să închei nasturii la cămașă, dar nu mă îndur. O mângâi cu privirea în timp ce doarme. Mintea îmi spune că niciodată cămașa asta n-a arătat atât de bine pe mine...și lupt cu instinctul care mă împinge să o sărut și să-i arunc jos hainele de pe ea. Simt dorința crescând în mine, mă abțin să nu sar pe ea ca un lup flămând pe o victimă nevinovată. Îi mângâi cârlionții și apoi ...

Oftează în somn. Mă trezesc ca dintr-o transă, sar ca ars. Ce dracu m-o fi apucat? Îi închei repede nasturii la cămașă, apoi mă arunc pe jos, lângă Lara. Mai bag ultimele lemne pe foc, apoi sting lanterna. Adorm uitându-mă la jocurile stranii de lumini și umbre pe care le proiectează focul pe pereți.

Mă trezesc la nu știu cât timp după aceea. M-a strigat. Amețit de somn, mi se pare că visez. Aprind lanterna. O ajut să iasă din casă. Apropierea fizică nu îmi face nicio favoare. Sunt ca un om beat, simt că mă clatin și că îmi pierd ultimele fărâme de autocontrol. S-o fac cumva să intre înapoi în pat! Dar nu. Ea vrea să se uite la lună. Futu-i! Îmi vine să urlu de dracii pe care-i am, pe care-i stârnește în mine! Cum să fac să nu mă dau de gol? Îmi strâng pumnii, înghit în gol,  îmi impun să mă gândesc la orice altceva.

-Hai să mergi la culcare, zic eu și mă șochez de cât de groasă mi-e vocea. Trebuie să dormi, să te odihnești. Să te refaci...

O ajut să ajungă înapoi în pat, apoi îmi cere ceva pentru durere. Ce cretin pot să fiu! Mie-mi stă capul aiurea, ea suferă! N-am ce să-i dau, decât paracetamol.

Futu-i! Dacă e alergică?

 Futu-i! Ce să fac?

Nici nu mă pot uita la ea cum suferă! Îi dau pastila, o aud cum o înghite cu apa. Sunt speriat. Dacă pățește ceva? Îi ascult respirația, fiecare secundă mi se pare un secol. Îmi sincronizez respirația cu a ei. Respirăm în același ritm. După cele mai lungi minute din viața mea, o aud că îmi spune că se simte mai bine. Mi se ridică o povară cât un munte de pe piept. Oftez ușurat. Deci nu e alergică! N-am omorât-o! Ascult cum respirația i se stabilizează. Mă uit spre ea, o dâră de lumină de la lună îi cade pe piept și pe picioare. Doarme...

Mii de draci! Iar m-apucă! Mai bine să mă culc!

Să mă culc? Ha! Ce glumă bună!

Sunt ca un câine-n călduri, ce mama dracului!

Ies din cabană. Nu mai pot sta acolo cu ea. Stau pe scări în umezeala nopții, amețit de învălmășeala din capul meu. Aerul e umed, se aud greierii. Pârâul nu mai vâjâie ca aseară. Peste lună sunt câțiva nori subțiri.

Rememorez tot ce s-a întâmplat. Plecarea mea de-acasă. Traseul aici. Cățărarea. Seara. Ea, necunoscuta rănită, apărută de nicăieri. Și acum...

Acum ce-o să faci, Geo, băiete?

Îmi trec furios mâna prin păr. Am dat de dracu iar! Futu-i!