10.

48 2 0
                                    

Vivien P.D.V

După micul dejun şi acele 10 minute de după în care niciunu din noi nu a zis nimic într-un final m-a adus acasă. Surprinzător e că ştia şi unde locuiesc.
          
            Defapt nu pentru ca îți trimisese deja flori acasă și îți știa cel de al doilea prenume. Știa până și de alunița pe care o acopăr.

      Mă bucuram că am ajuns acasă însă simțeam că ceva lipseşte. Da, eram acasă şi asta îmi doream de ieri însă azi, acum tot ce vreau e să mă mut cu Max în aceea cameră de hotel pentru totdeauna. De ce mă afectează atât de mult prezența lui sau mai bine spus absența lui. Când m-a lăsat în fața casei, cu fiecare pas pe care îl făceam către uşă, depărtându-mă de maşina lui şi implicit de el cu atât mai mult vroiam să fac stânga împrejur să mă urc înapoi în aceea maşină şi să plecăm. Unde? Nu ştiu. Undeva, oriunde. Înapoi la aceea cameră de holtel.

Când vine Codin acasă ce îi spun? Şti, Codin, am cunoscut un bărbat. Dada, sună clişeic dar mă atrage foarte mult prin firea lui enervantă care îmi dă bătăi de cap şi totuşi după ce la 3 dimineața m-a scos la o cafea pe marginea trotuarului, într-o intersecție pustie am mers la hotelul aceela mare de lux din centru şi nu cred că te mai intereseză detaliile mai încolo. Aaa şi apropo e Maxton Force. Da, poi nu pare deloc deplasat.

Acum îmi dau seama că niciodată în viaţa mea nu m-am îndrăgostit de un chip. Ci mai degrabă de o atitudine, de un gest, de o expresie, de un cuvânt. De o chestie mică pe care a făcut-o, aparent nesemnificativă, care-ţi rămâne întipărită în minte. Iar de data asta de vină a fost nenorocita aia de cămaşă albastră. Sau poate părul acela mult prea perfect. Dracu' să o ia de cămaşă!

Încep să mă îndrăgostesc de un bărbat care nu e al meu. E al altcuiva, cu siguranță. S-a întâmplat fără să vreau, fără să ştiu. Când m-a adus acasă mi-a zâmbit aşa frumos că am si uitat să îi zâmbesc înapoi. Doar mă holbam fericită la el, cu sângele ce îmi pulsa sălbatic în vene şi aş putea să jur că în momentele alea arătam ca o tâmpită.

Cum mama naibi nu ai vazut-o pe asta venind? Chiar nu aveam nevoie de aşa ceva. Nu acum!

Am facut o baie lungă şi fierbinte pe urmă am dormit câteva ore.
-Mulțumesc Helga. zic eu servitoarei care mi-a adus un smootie, oferindu-i un zâmbet.
A lăsat băutura pe masă şi mi-a pus un prosop mare pe spate. Tocmai ieşisem din piscină.
-Unde ai fost aseară şi ieri? Ştii că mie îmi poți zice. Cred că a fost ceva foare important din moment ce nu ai răspuns nici la telefonul de servici nici la cel personal. Te-au sunat acasa o grămadă de oameni. Am ars 2 blaturi de prăjitură numai mergand să răspund la telefon. I-am scris pe o foaie pe cei care te-au cautat.
-Am fost ocupată. Defapt, m-am dus la Hills şi am rămas fără baterie la telefon. Au mai sunat şi alții?
-A mai sunt Codin. A întrebat de tine dacă eşti bine. Era îngrijorat că nu ai răspuns la telefon.
-Bine, am să îl sun eu. Mulțumesc Helga.
-Of, of draga mea. Nu ştiu de ce dar am impresia că ascunzi ceva. Te frământă ceva.
Am zâmbit numai.

Firar. De ce mă cunoaşte aşa bine?

O jumătate de oră mai tarziu eram tot pe terasă, savuram un al treilea smootie. Helga ar trebui să fie mândră de mine pentru că am trecut de la cafea la smootie. Ea zice că e o alternativă mai sănătoasă, dar nu se compară nici pe de parte cu cafeaua mea. Sunt ca un copil mic. Am ajuns să beau cafea pe furiş ca să nu mă vadă Helga.
Şi că tot veni vorba de Helga tocmai venea în spre mine cu o cutie mare. Pare una din aceele cutii pe care le primeşti când cumperi haine de la branduri de renume sau case de modă faimoase.
-Ce e în cutie? întreb eu.
-Nu ştiu. răspunse Helga. E pentru tine. Tocmai a ajuns cu un curier rapid. Nu ştiu de la cine e. Curierul nu a vrut să îmi spună.
-Pare ciudat. Cine şi de ce mi-ar trimite cadouri aşa scumpe?
-Poate că tatăl tău sauuu un admirator secret. zise Helga apoi plecă înapoi în casă.
Admirator secret? Max? Oare? Nu ! De ce? Ok. Sunt prea curioasă ce e în cutie. O deschid iar înăuntru era o rochie Channel Vintage. Eh, dacă e de la el atunci mi-a nimerit gusturile.

Love me till The EndWhere stories live. Discover now