Love me till The End

5. Hello Mr. Force.

Viv P.D.V
Era ora 01:37 când am ajuns acasă, obosită extenuată, frustrată, nervoasă. Era a 4 oară când adormisem pe canapeaua din birou. Se pare că la ora asta toată lumea dormea.
De ce lucrurile mergeau în felul acesta? Câteodată mă gândesc de ce nu sunt o fata ca oricare alta? De ce seara nu vin şi eu de la un job oarecare iar acasă să mă aştepte iubitu meu care e atât de drăguț încât mi-a gătit? De ce trebuie eu să conduc o firmă, de e trebuie să fiu mai mereu ocupată? De ce? Pentru că eu sunt Vivien Hals şi oamenii depind de mine, pentru că îmi iubesc prea mult stilul confortabil de viață cu care am fost obişnuită şi care cere sacrificii.

La cei 23 de ani ai mei jur că mă simt cu cel puțin 20 mai în vârstă.
După ce m-am descălțat şi am aruncat pantofii cine ştie unde m-am îndreptat spre bucătărie, mi-am pus un pahar de vin ascultând cum cântă în surdină Edit Piaf. Poate am să fac şi o baie lungă, foarte lungă. Învârteam paharul în mână şi priveam în gol până mi-am dat seama că în fața mea, pe masa din bucatărie era un buchet mare de crini, într-o vază şi sunt aproape sigură că până azi nu erau aici.

din moment ce erau florile mele preferate probabil mi le-a trimis tata.

Oare ar trebui să îl sun? Să îl întreb ce face şi să îi mulțumesc de flori? Dar probabil că doarme la ora asta sau probabil că e într-o vacanță prin Europa cu Amber noua lui soție. Totuşi am să îl sun mâine să îi mulțumesc că nu uită să mă facă fericită chiar dacă e la mii şi mii de km distantă.

Cine ştie? Dacă e încă la New York poate prind mâine o cursă şi zbor până la el. Poate.

A doua zi de dimineață m-am trezit destul de târziu şi cu toate că probabil aş fi mai dormit dacă nu uitasem să trag dublurile draperiilor aseară. Camera mea era acum, luminată de un soare puternic de amiază. Am clipit de mai multe ori pentru a elimina ceața din vedere, m-am ridicat din pat şi am coborât scările îndreptându-mă spre bucătărie. Singurul lucru care îmi venea acum în minte era cafea ! A, şi să nu uit să îl sun pe tata.

Lumea a fost matinală, azi. În casă nu era nimeni. Unde s-or fi dus toți, azi?
-Bună dimineața, Vivien. Ai dormit bine? m-a întâmpinat servitoarea. Ți-am pregătit micul de jun. Să mănânci tot şi nu mai bea cafea pe stomacul gol că nu îti face bine. continuă ea.
-Bună dimineața, Helga. Am dormit foarte bine, mulțumesc. Unde sunt toți? întreb eu, aşezându-mă pe scaunul de la masă. Ah, micul ăsta dejun mirosea dumnezeieşte şi ce-i drept îmi era aşa foame. Helga e maiestra gătitului. Ce m-aş face oare fără ea? E aici, cu mine de la vârsta de 3 ani. Mi-a fost a doua mamă. E o parte din familie.
-Codin a mers de dimineață cu Lola să îi cumpere Lolei nu ştiu ce. Iar pe micuța Lara a răpit-o David.
-Şi s-a dus de bună voie? întreb eu luând o gură de ceai.
-Eh, de bună voie. Normal că s-a împotrivit dar şti şi tu cum e David, el nu stă la discuție. Nu a lăsat-o nici măcar micul dejun să îl termine. Gesticulă ea, ținând o cârpă în mână. Apropo. Ai văzut că ai primit flori? Au ajuns aseară cu un curieir. Inițial am crezut că sunt de la tatăl tău însă au un bilețel. M-am mirat. Se pare că ai un admirator secret.

O ascultasem pe Helga şi era să mă înec. Un admirator secret? Dacă nu sunt de la tata, atunci cine alt cineva înafară de prieteni să ştie că mie îmi plac crinii? Şi de ce mi le-a livrat acasă? Adică am mai primit flori în semn de mulțumire sau apreciere dar erau trandafiri şi mereu îi primeam la birou.

M-am ridicat de pe scaun şi am luat biletul care era aşezat între crini. Eram atât de curioasă.

"Stimată domnişoară Hals, îmi pare nespus de rău pentru că nu am putut să fiu prezent la aceea sedință însă mi s-a comunicat tot. Țin cont de dorințele dumneavoastră şi de aceea voi încerca să îmi eliberez puțin agenda pentru a stabili o întrevedere. Sper că încă vă plac crinii. Semnat Maxton Force."

-Ei, de la cine e? Presupun că e de la cineva apropiat. Ce scrie? mă întrebă curioasă Helga.
Țineam biletul în mână, uitându-mă năucă la el. La ce se referea prin "sper că încă îți plac crinii"? De ce a accentuat cuvăntul încă? De unde ştie el că din totdeauna mi-am plăcut? Nu, deja începe să mă sperie acest individ.
-Viiiiv? Heeei.
Am scuturat uşor din cap ca să îmi alung gâdurile şi am răspuns:
-Sunt de la un anumit domn Force. Aceelaşi domn Force care deține compania Force şi cu care eu trebuie să închei un contract însă, deocamdată preferă să rămână în anonimat.
-Şi de ce îți trimite flori acasă?
-Nu ştiu. Ieri am avut o şedintă dar el nu s-a prezentat. Mi-a trimis florile în semn de scuze însă mă întreb şi eu de ce le-a trimis acasă.

Am împăturat biletul, i-am mulțumit Helgăi pentru micul de jun şi l-am sunat pe Codin să-i spun cele întâmplate.
-Crezi că pot fi de la el? mă întrebă Codin.
-Nu cred. Adică nu se poate. E mort.
-Eşti sigură că e mort?
-Codin, nu e un subiect care sa îl dezbatem cu atât mai mult nu la telefon.
-Ok. Ce zici luam prânzul azi, pe la 3? Trebuie să închid, scuze. Lola are nevoie de mine.
-Dada, e ok. Ne vedem la 3. Am închis apelul, mi-am luat poşeta, m-am mai uitat o dată în oglidă apoi m-am urcat în maşină şi am plecat spre firmă.

-Bună dimineața, domnişoară Hals. mă întâmpină secretara. Asistenta domnului Force a sunat şi a planificat pe astăzi la ora 3 o cină de afaceri. Iar domana aceea de la ONG vă asteaptă în birou.

Azi la 3? Dar trebuie să iau prânzul cu Codin. Bine. Presupun că am să-l anulez.

-Mulțumesc. Tina, să îmi aduci o cafea mare în birou.
-Sigur domnişoară Hals.

Era ora 3 şi de jumătate de oră îl aşteptam la restaurantul stabilit. Se pare că era deținut de domnul Force.pe acest domn Force care din nou nu apare. M-am cam săturat de jucurile lui. Am şi alte lucruri de făcut în loc să îl aştept pe el care nu o să vină din nou. Chelnerul se apropie de mine zicându-mi că domnul Force nu mai poate ajunge.

Logic că nu poate ajunge pentru că îi place să se joace cu mintea mea.

L-am sunat din nou pe Codin ca să îi transmit că din nou acest individ nu are de gând să iasă din anonimat.
-Dă-l naibi. Viv, hai să ieşim toți în seara asta în club. Hai să ne mai distram şi noi în loc să ne beatem capu cu unii ca el.
-Da, dar nu ştiu ce urmăreşte.
-Interesu. Toți oamenii işi urmăresc interesul
-Şi interesul lui care e? Să mă exaspereze pe mine?
-Nu ştiu, Viv dar la un moment dat vom afla. Până atunci, deseară iesim în club, da?
-Da. Ne vedem deseară.

Era seară deja şi noi tocmai ajunsesm la club. David şi Codin s-au dus să comande de băut, Lola era mult prea ocupată să vorbească cu câteva prietene de a ei care erau la altă masă.
Vicky rămăsese acasă. Nu a vrut să vină pentru că dimineață avea zobor spre Amsterdam. Mergea împreună cu Criss şi cu juniorul la părinții ei.
-Şi unde ati fost voi doi, azi? o întreb eu pe Lara.
-Am fost la un concert de operă. Mi-a plăcut enorm. A fost atât de frumos.
-Mă bucur. am răspuns eu.
Atmosfera a fost una ca în orice club şi ne-am simțit bine. Am făcut glume, am râs, am dansat. Nu mai ieşisem de mult aşa şi îmi era dor să petrecem un pic de timp împreună, toți.