A trecut o săptămână de la ultima cursă, de când Jules a plecat în Spania. Pentru el, lucrurile au decurs foarte bine. A obținut primul loc, ceea ce înseamnă că încă are şanse să fie campion mondial. Cât a lucrat, am avut timp să muncesc şi să îmi pun gândurile în ordine. Să mă axez pe viitor. Sunt tânără şi totuşi mă îngrijorez din lucruri mici. Uit să zâmbesc, să cunosc, să iubesc, să privesc, să simt.
Suntatâtea lucruri care mă tulbură, încât uneori simt că nu fac față. Mi-e teamă să iubesc şi să fiu înşelată. Sentimentul de a nu fi suficient. Ar trebui să privesc frica în ochi şi să o înfrunt. Nu sunt perfectă şi trebuie să accept.
Oricât m-aş destăinui, nimeni nu ar înțelege. În ultimul timp am încercat să o las mai moale cu studiul. Nu mai îmi pierd nopțile învățând şi căpătând cearcăne. De asta iubesc mașinile şi cursele. Sunt o metodă de evadare. Nu am mai avut timp de nimic în afară de muncă şi facultate. Chiar mă bucur că am puțin timp liber. Îmi permit să mă axez pe esențial. Să mă mulțumesc cu ce pot.
Uneori mă simt pierdută printr-un labirint, confuză cu privire la direcție. Nu ştiu ce vreau să fac cu viața mea, dar vreau să fiu fericită. Viața uneori te poate induce într-o confuzie. Vreau să fi artistă, dar trebuie să fiu afaceristă. Vreau să privesc curse, dar în schimb privesc cum problemele mă năucesc.
Îmi verific telefonul şi constat că am primit un mesaj de la o persoană necunoscută. Ce sincronizare. Citesc și rămân împietrită.
,,Poți vorbi?'' Îmi dau seama că e tata. El are obiceiul de a te lua prin surprindere. Oare are vreo problemă și de asta apelează la mine? De ce mi-a scris de pe acest număr. Decid să îi răspund cu un simplu da. Sunt curioasă ce are de zis. Va încerca să își ceară scuze pentru tot timpul pe care l-a pierdut departe de mine? Sună absurd, dar tot îmi pasă de el.
,,Draga mea, știi că te iubesc. Am trecut printr-o perioadă dificilă și probabil crezi că nu mai vreau să știu de tine, dar te înșeli. Ca să te scutesc de detalii, te anunț că săptămâna asta o să-ți trimit bani pentru facultate. Nu îți face griji."
Asta e tot ce primesc. Niciun amărât de "bună" sau "mi-e dor de tine." Îmi vine să îi scriu că nu am nevoie de banii lui, dar ştiu că nu e adevărat. Îmi dau ochii peste cap când văd cât de dezinteresat este. Mereu banii sunt mult mai importanți. E prea ocupat să înoate în ei și să dea ordine așa cum a făcut toată viața. Un simplu cum ești ar fi fost suficient. Dispare luni întregi din viața mea și așa a vrut să-mi dea semn că trăiește.
Mă doare lipsa lui. Prezența lui fantomatică nu mă părăsește. Îmi aduc aminte ziua în care l-am văzut pentru ultima oară. Acum e un gol imens. De ce toate persoanele dragi mă trădează?
Am o amintire vie cu primul set de acuarele primit de la el. Voia să-mi urmez visul și să ajung cât mai departe. Ar fi făcut orice să fiu fericită. Oare s-a gândit că o să îmi frângă inima?
Credeam că o să fie aici pentru totdeauna. Dar se pare că a rămas un simplu trecut. Regret că i-am crezut vorbele. Trebuie să trec mai departe, așa cum a făcut-o el. Am nevoie de o distragere. Aș putea să mă pregătesc la economie, în curând voi începe facultatea. Mă încordez când mă gândesc la programul care mă așteaptă.
Mă voi culca târziu pentru că am de desenat o schiță de arhitectură. Am început-o de aseară, de când am ajuns acasă. După ce termin, va trebui să o ajut pe mama la restaurantul nostru pe partea de contabilitate. Pentru asta va fi nevoie să mă trezesc devreme, pentru a găsi soluții cu privire la reducerea costurilor. E și sezonul turiștilor, așa că e plin pe aici. Mai trebuie să mă ocup și de repartizarea profitului pe această lună. Toate astea în câteva zile. Măcar voi mai strânge bani. Nu mă plâng, afacerea merge foarte bine. Monaco e un oraș mic, deci e uşor să ajungi în vârf.
