Sierra
Acum 7 ani.
Tocmai ce am terminat de aranjat ultima cutie de la noul apartament. Mă uit în jur și totul e ca la carte. Tablourile de pe pereții albi, schițele de desen în birou, cărțile pe raft. Patul e acum acoperit de perne și pătură. Mobilierul tapițat cu gri şi maro ocupă camera. Sunt atât de extenuată. Clădirea în care m-am mutat este un complex istoric din cărămidă și care se întinde pe 5 etaje. Structura se află în mijlocul orașului și are un stil aparte. Sper să îmi găsesc locul aici.
Mă duc în living pentru că părinții sunt plecați la muncă, așa că decid să privesc un film. Așa aleg să-mi petrec timpul când nu pictez sau fac schițe de design. Nici nu mă așez bine pe canapea, căci aud o bătaie la ușă. Mă duc și deschid ușa, iar în fața mea apare o femeie puțin trecută peste 40 de ani. Are un păr șaten mediu și e foarte frumoasă. Parfumul ei e atât de intens și dulce.
-Bună! mă salută aceasta cu un ton călduros. Tu trebuie să fi noua vecină. Eu sunt Sara LeBlanc.
-Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Sierra Rossi. Doriți să intrați? o întreb politicos, afișând un zâmbet.
-Nu, stai liniștită drăguțo. În această dimineață am găsit această cutie lângă ușa mea și am presupus că e a noilor vecini. Probabil a ajuns din greșeală aici. Mă uit în jos și abia acum am observat cutia de la picioarele femeii. Mă aplec să o iau și o pun pe hol, înăuntru. Nici nu e nevoie să mă uit ce e în cutie. Sunt câteva desene și poze pe care nu am putut să le arunc.
-Sper să vă placă ție și familiei tale aici, îmi spune Sara când revin în cadrul ușii. Am un băiețel care cred că e de vârstă cu tine. Tu câți ani ai?
-14, îi răspund timidă.
-Perfect! Fiul meu are 16 ani. Vă pot face cunoștință într-o bună zi, spune entuziasmată. Momentan e foarte ocupat cu cursele de mașini. E pilot de Formula 3. Se antrenează din greu și speră că va ajunge să concureze pentru Formula 1. E atât de talentat. Sunt sigură că te-ar îndrăgi.
-Mi-ar face plăcere să-l cunosc. Sunt nouă și nu cunosc pe nimeni. Sunt sinceră. Chiar am nevoie de prieteni. Plus că și mie îmi plac mașinile. Ador adrenalina și viteza. E o pasiune ascunsă, pe care nu mulți o știu.
-Mă bucur, exclamă scoțându-mă din gânduri. Acum am să plec, căci probabil am vorbit prea mult din prima zi, dar mi-a făcut plăcere să te cunosc și sper să ne mai revedem. Bine ai venit în Monaco. Cu acestea fiind spuse, pleacă și îmi face cu mâna. Eu rămân unde sunt și o salut, apoi intru în apartament. Acum sunt curioasă să îl cunosc pe băiatul care stă lângă mine. Cine știe, poate vom deveni prieteni și mă va învăța să conduc o mașină adevărată.
Se pare că mutatul în Monaco nu e atât de rău.
